Început de noiembrie. 1964. La Institutul Pedagogic de 3 ani din Târgu-Mureș, Facultatea de fizică-chimie organiza Balul bobocilor. Doi tineri studenți se priveau fără a-și acorda prea mută atenție. Ea - intrată cu cea mai mare medie. El - un tânăr ambițios care dorea să respecte dorința mamei sale - o educatoare renumită în Reghinul postbelic - de a deveni mai mult decât ea.
O discuție rece, prin care au făcut cunoștință oficial, apoi un dans … și așa începe o poveste care durează de peste 50 de ani. O poveste care nu se rezumă la clădirea unei familii împlinite, la sădirea unui pom, sau la construirea unei case. E povestea unei familii de dascăli care a contribuit la progresul învățământului mureșean.
Primii 18 ani de activitate și i-au petrecut într-o comună de la poalele Munților Gurghiu. La nici 2 ani de la numire, tânărul profesor este ales director, pentru o perioadă de 11 ani, iar soției i se încredințează munca educativă pe raza întregii localități. Au fost preocupați permanent de propria formare, dar și de ridicarea calității învățământului, pentru a diminua diferențele existente între școala din mediul urban și cea dintr-un cadru rural izolat. În urma unei inspecții din 1984, laboratorul de fizică, pe care l-au amenajat în cadrul școlii, a fost apreciat de reprezentanți ai Ministerului Învățământului și ai ISJ Mureș, din acea perioadă, ca fiind “modern, funcțional și performant”, așa cum apare precizat în Dosarul de procese verbale.
Greutățile începutului, traiul într-un mediu cu care doi orășeni nu mai fuseseră obișnuiți, neîncrederea - firească - legată de capacitatea lor de a conduce și de a organiza învățământul în cele patru școli de pe raza comunei - au fost depășite și renumele clădit s-a consolidat în anii următori, în Târgu-Mureș. Profesoara a devenit inspector școlar de specialitate, profesorul a deținut mai mulți ani funcția de director adjunct. Despre realizările lor profesionale, își amintesc cu plăcere de câte ori foști elevi le calcă pragul sau se întorc cu recunoștință spre cei care au sădit în sufletul lor dragostea de carte. Împărtășesc cu plăcere din experiența lor, copiilor lor care le-au călcat pe urme - amândoi fiind dascăli - deoarece, așa cum și-au dorit, au ajuns mai departe decât ei.
Sunt și azi o familie ce excelează prin onestitate, prin corectitudine, prin intransigență, prin păstrarea unor valori morale nealterate, pe care le-au transmis copiilor și nepoților.
Numele lor este rostit cu emoție de mii de foști elevi: Maria și Emil BLOJ.
