Politicile criminale ale maghiarizării forțate (IV)

Legile învățământului. Până la apariția legilor draconice Appónyi, din 1907, care prevedeau maghiarizarea învățământului nemaghiarilor, statul ungar nu a subvenționat niciun fel de școală cu limba de predare română. Școlile românești au fost întemeiate și susținute de cele două biserici, ortodoxă și greco-catolică sau unită, cum i se spune în mod curent. Strategia de maghiarizare forțată a înscris învățământul românesc ca obiectiv prioritar, supunând școlile unui proces dur de aliniere la învățământul de stat maghiar. S-au sporit treptat orele de limba maghiară. S-a impus un conținut maghiarizator manualelor școlare. S-a pretins ca examenele de sfârșit de an să se susțină în limba maghiară.

• Appónyi Albert, ministrul Învățământului:... “În câțiva ani, legea va nimici toate școlile nepatriotice... fiecare școală și învățător, fără considerare la caracterul școalei și la împrejurarea că beneficiază sau nu de ajutorul de stat, se îndatorează a dezvolta și întări în sufletul elevilor spiritul de alipire către patria maghiară. Punctul acesta de vedere trebuie să predomine întreaga instrucțiune”.

• Arthur Nichelson, consul general al Marii Britanii la Budapesta, într-un raport către ministrul de Externe al Marii Britanii în anul 1891, luna iunie:... “Plângerile românilor transilvăneni sunt determinate, în primul rând, de maghiarizarea școlilor întreținute de ei din fondul bisericesc. Este aproape imposibil să scoți un număr suficient de învățători români cunoscători ai limbii maghiare, de aceea există temerea că școlile naționale bisericești vor fi înlocuite din ce în ce mai mut cu școli maghiare de stat. Cererile românilor pentru deschiderea de școli medii au rămas nerezolvate și, din 1868 ,n-a mai putut fi întemeiat niciun nou gimnaziu românesc”. O a cincea școală medie care le aparținuse mai înainte a fost chiar închisă.

La 3.500.000 români din Transilvania existau 4 licee și un gimnaziu susținute de biserica ortodoxă.

Ministrul Belgiei la Viena, Barchgrave, în raportul din 19 noiembrie 1892 către ministrul de Externe al Belgiei:.. “Articolul 17 din «legea naționalităților» dă indicații în mod oficial guvernului să stabilească și să întrețină pe cheltuiala statului, în provinciile cu naționalități diferite, școli medii având ca limbă de predare, limba română. Românii numără în comitatele din Alba de Jos mai mult de 78%, din Bistrița Năsăud peste 67%, din Făgăraș peste 90%, din Solnoc-Dăbâca peste 77%, din Turda-Arieș peste 73%. Guvernul liberal însă, în cei 25 de ani de existență, n-a înființat nicio școală medie, ci, dimpotrivă, a făcut tot ce s-a putut ca să suprime liceul român din Beiuș, pe care-l înființase episcopul Vulcan. Și lucrurile nemergând deloc bine, contele Csakyi l-a transformat într-un liceu unde totul se predă în ungară”.

• Georges Clémenceau în ziarul LA JUSTICE din 12 mai 1894:... “Școlile românești sunt susținute prin subscripție privată, iar în ele învățământul trebuie să se facă în limba maghiară”.

• În anul 1868 se introduce învățământul maghiar de stat în Transilvania. Limba maghiară a fost introdusă ca obiect de studiu în școlile confesionale, ale asociațiilor și persoanelor publice sau private. În guvernarea Tisza Kálmán, legile școlare Tréfort din 1879 și 1883 au prevăzut ca în toate școlile primare, limba de predare să fie maghiara. În 1891, legea Csakyi introduce maghiara și în grădinițele de copii. În articolul 12 din legea Appónyi (1907) se prevede că guvernul are dreptul de a suprima orice școală românească, dacă acest lucru este reclamat de interese superioare de stat, hotărârea ministrului de resort fiind inatacabilă. Art. 17 din lege spune: ...învățătorii trebuie să întărească în elevi spiritul de atașament la Patria ungurească și conștiința că ei aparațin nației ungare.

(Va urma)

 

Lasă un comentariu