Motto: “Aș fi putut rămâne la Paris, în 1986. N-am făcut-o pentru că sunt legat afectiv de pământul și de neamul meu. Și din conștiința faptului că, dacă m-am născut în România, înseamnă că trebuie să fiu aici. Profesor sunt, o mașină am, o casă am. Ce-mi mai trebuie? Așa cum înțeleg eu lucrurile în universul ăsta, singura mea referință e acolo sus. Mai departe nu ține de mine.”
(Dumitru Constantin-Dulcan)
Când lumea actuală se clatină din rădăcini, nesigură pe destinul ei, tot mai deprimată și tot mai aproape de “pragul autodistrugerii”, e nevoie de o revizuire a conceptelor despre materie, energie, destin, viață, moarte, sensul existenței, relațiile interumane. Este nevoie de o redefinire a conceptelor de om, spiritualitate, univers, religie, justiție umană și divină. Ideea apare în scrierile profesorului Dumitru Constantin-Dulcan despre noua spiritualitate sau noua știință. Vom încerca în însemnările noastre o sinteză privind “revoluția spirituală” pe care o propune profesorul în cărțile “Inteligența materiei” și “Mintea de dincolo”, detaliind, de asemenea, despre cum se îndreaptă omenirea spre o nouă conștiință, spre o nouă umanitate, prin argumente din volumul “Dumitru Constantin-Dulcan - un promotor al noii spiritualități”. Profesorul Dulcan, medic neurolog și psihiatru, autor al numeroase lucrări de filozofie a științei, inițiat în istoria culturii și civilizației, în matematică, fizică și istoria religiilor, a împlinit 80 de ani în ziua de 6 noiembrie 2018.
Trăim momentul unei lumi care și-a epuizat resursele, care și-a pierdut sensul, în timp ce o alta se înfiripă încet și discret, lumea Conștiinței, făcând saltul de la nivelul trebuințelor biologice și instinctuale la motivarea moral-spirituală, de la egocentrism la universal. Este nevoie de o nouă cunoaștere, de o nouă “vână spirituală”, aflându-ne (în opinia lui Dee Hock) în momentul în care o eră de sute de ani se zbate pe patul de moarte, iar o alta se străduiește să ia naștere. Purtăm în lume un sens pe care avem datoria să-l cunoaștem și să ne comportăm în consecință, în acord cu legea morală a binelui, a zidirii, nu a distrugerii. Venim pe pământ pentru a evolua, pentru a fi în armonie cu universul, pentru a ști ce sens are viața, numai că numeroase erori ne creează dezechilibre și energii negative, un comportament în dezacord cu legile ființării noastre, născându-se boala și suferința. Edificarea unui model de societate corectă, a unei vieți trăite în armonie, pace și respect se află în finalitatea venirii noastre pe lume, condiția salvării omului din marasmul nefericirilor pe care le-a cumulat de-a lungul istoriei. Egoismul, avariția, goana după înavuțire au provocat o criză extinsă la nivelul întregii lumi din care, “în ciuda tuturor sloganurilor politicianiste”, nu se poate ieși, o criză spirituală, de conștiință. Lumea se agită în avalanșa știrilor care induc panică, frică și depresie. Persistența războaielor, ca cea mai mare absurditate a lumii moderne, înstrăinarea omului de sine, obsesia pentru bunuri de consum, agresivitatea, stresul sunt consecințele unei lumi care și-a pierdut sensul propriei existențe. Pământul e pustiit și otrăvit, pădurile decimate, echilibrul geo-climatic distrus. “Nicio rațiune din univers nu poate fi de acord cu actuala discrepanță dintre cei 5% care dețin 80% din bunurile lumii și cei 95% care dispun doar de 20% din resursele de existență”, așa cum afirmă Neale Donald Walsch în Conferința ținută în București (2014). “Oricât ni s-ar vorbi de democrație, acestea rămân vorbe goale atâta vreme cât în realitate nu se impune forța dreptului, ci dreptul forței. Dreptatea pare să fie și acum de partea celor puternici”, cum spunea La Fontaine. Construcția umană s-a fundamentat pe jumătatea adevărului despre noi. Noua știință sau noua spiritualitate este chemată să releve întreg adevărul despre noi. Suntem și devenim ceea ce gândim și simțim. “Trăim și ne construim lumea în care suntem în virtutea a ceea ce știm despre noi”. Înțelegând spectacolul dramatic pe care-l traversează omenirea, noua spiritualitate pledează pentru schimbarea modului de gândire. În locul unei existențe efemere redusă la condiția noastră fizică, în locul violenței, crimelor, terorismului, răboaielor și lăcomiei se cere înălțată conștiința la nivelul motivațiilor etice în acord cu legea morală a binelui pe care s-a clădit ab initio întregul eșafodaj al Universului. Iar legea binelui e legea lui Dumnezeu. Prin noua spiritualitate, Dumnezeu nu mai este izgonit din lumea oamenilor.
