Cea mai frumoasă actriță din anii de aur ai cinematografiei românești, iubită de toți tinerii generației '80 nu doar din roluri în filme pe care ea însăși le consideră comerciale, despre liceeni, ci chiar partituri grele, cum a fost cea din teleplayul după Mihail Sebastian, “Accidentul”, revine discretă și distinsă într-un film care nu a avut parte de o promovare atât de bună precum comedia sprijinită de trustul Pro, bănuiesc, fiindcă așa se poate explica faptul că a rulat cu săli mari și pline, spre deosebire de “Coborâm la prima”, destinat sălilor mici, cu mai puțini spectatori. Totuși, cea care este atât de frumoasă și acum, la aproape 60 de ani, încât cei care nu i-au putut ghici vârsta la o emisiune tv, pierzând nu mai puțin de 1.000 de lei, fiindcă i-au dat cu 17 ani mai puțin decât are, este strălucită și într-un rol mai mic.
Deși regizorul Tedy Necula vrea să credem că a încercat să o ascundă între alții, umplând ecranul și cu alți actori importanți care desfășoară povești paralele într-un vagon de metrou, având totuși meritul de a o readuce pe ecrane după mult timp, este evident că totul se învârte tot în jurul cuplului din “Declarație de dragoste”. Cei doi protagoniști, maturizându-se foarte mult, ea și Adrian Păduraru nu mai seamănă deloc cu acei tineri îndrăgostiți romantici, regizorul demitizând efectiv ideea de familiști, făcându-i să divorțeze în acest film. Ei nu mai sunt aceiași, oricât ar încerca unii să îi confunde, Adrian Păduraru este și el foarte bun, dar Teodora Mareș este tot ea surpriza, șocând efectiv în ipostaza celei care urăște ideea căsniciei, ca și în viața reală. Ei joacă acum altfel de cuplu, unul blazat, în care ea vrea prima să divorțeze fiindcă el nu a fost în stare să mențină firma lor care a intrat în insolvență. Nu credeam că o voi vedea vreodată tricotând ciorapi în metrou pe cea care mi-a spus, în viața reală, când m-am dus, special pentru ea, să o văd într-un spectacol, și nu știam cum să ajung în Dristor, că circulă doar cu mașina și că nu știe cum se folosește o cartelă de metrou!
Nu cred că are absolut nicio legătură cu incendiul de la Colectiv filmul, deși așa a fost prezentat peste tot. Faptul că regizorul a plasat doar acțiunea la o zi după tragedie, poate că totuși nu a fost de bun augur, fiindcă oamenii nu vor să mai vadă și să audă de drame ca aceea, m-am gândit că de aceea publicul nu s-a înghesuit. Eu, fiind obișnuită să o văd pe actriță în nenumărate filme și spectacole de mai multe ori, am avut impresia că joacă într-un spectacol de teatru, pe scenă, nu într-un film. Mi-a spus, mai demult, că nu prea acceptă roluri de figurație și că a făcut-o doar pentru Mihai Măniuțiu, în “Bacantele”. Acum a făcut o excepție și pentru Tedy Necula, fiindcă a făcut efectiv un rol episodic, nu unul principal ca în “Vacanță de Crăciun”, pe care mă bucur că l-am regăsit pe internet după 20 de ani. Se pare că acel rol a pus-o cel mai bine în valoare, și nu pare deloc atee, fiind prezentată pictural ca o icoană de Nașterea Domnului, mergând la biserică și având pe tot parcursul filmului coloana sonoră a imnurilor neoprotestante. Interesant pentru un film făcut în comunism. Probabil că nimeni nu și-a dat seama atunci, de aceea nu a funcționat cenzura.
În “Coborâm la prima”, deși metroul este blocat timp de o oră și jumătate, nimeni nu pare să se panicheze, deci chiar că nu are legătură cu nenorocirea din acel spațiu, în care nu i-a pus nimeni pe acei tineri să meargă în timpul sărbătorii păgâne Haloween, când se întâmplă cele mai mari drame. Există o credință în Dumnezeu, nemărturisită, a tuturor, că El va urni metroul mai departe, că nu se va întâmpla ca la incendiu. Deci, nu văd legătura, sincer.
Alți actori buni au fost în film, Victoria Cociaș, Constantin Cotimanis, Gavril Pătru, nu m-au convins Iulia Dumitru, cu aceeași vulgaritate care o predestinează pentru anumite roluri, și Tudorel Filimon, care tot un clovn a rămas ca în serialul de la ProTv. Unii actori, din păcate, nu se pot desprinde de imaginile cu care i-a identificat publicul, spre deosebire de Teodora Mareș, care este și în viața reală o doamnă distinsă, discretă, spunând că ține mult la momentele de singurătate și izolare.
Deci, sincer, filmul nu a avut același succes ca al Cameliei Popa, dar a avut o actriță care i-a depășit pe toți din ambele filme. Teodora Mareș dovedește că e și o foarte mare actriță, nu doar cea mai frumoasă pe care am avut-o vreodată în cinematografie, deși apare doar în câteva cadre. Aceasta constituie surpriza și realul merit al regizorului, chiar dacă nu recunoaște că pentru ea a făcut filmul, spunând că pentru public. Fiindcă publicul nu a prea venit. Iar acela care a venit, a făcut-o sigur pentru ea. Există încă nostalgici care nu au uitat că, pe vremuri, actrița era adulată și i se trimiteau sute de scrisori, era luată cu armata prin spatele scenei, ca Madonna... era un adevărat star, cum a rămas, de altfel, și avea o poziție care se cere și acum respectată, cum cei din primăria orașului nostru din păcate nu știu, de aceea actrița nu vine în oraș de 20 de ani.
Categoric, este o mare schimbare de imagine pozitivă pentru cea care a revenit în forță după mulți ani în care ne-a fost dor de ea, și ne-am întrebat mulți... ce mai face. Se pare că arată ca o sportivă și acum! Eu am fost pentru ea la cinematograf. Impresia de final este că nu mai e aceeași, poate să joace absolut orice rol, de orice gen, fiindcă strălucește în aceeași măsură în love story, comedie și dramă. Pentru mine a rămas cea mai frumoasă și cea mai bună actriță, nu doar din România. Poate fi comparată cu marile staruri de la Holywood și chiar le depășește! Aceasta e mulțumirea mea, că am știut să aleg. În rest, despre film, nu e mult de spus, merită văzut.
