Colțul pentru minte, inimă și literatură - Texte necenzurate...

Distribuie pe:

Volumul Documente străine despre români - București, 1992, reproduce, în paginile sale, scrisoarea pe care i-a scris-o Mihai Viteazul - la data de 3 februarie 1601, cu o jumătate de an înainte de a fi omorât - lui Ferdinando I de Medici, ducele de Toscana, prezentându-i greutățile și dezamăgirile pe care le-a îndurat în cei din urmă ani ai săi:

“...N-am cruțat nici cheltuieli, nici osteneală, nici sânge, nici viața mea, ci am purtat războiul singur, cu sabia în mână...”

“și eu, în această luptă (n.r. - bătălia de la Vidin din 1598), primii de la un turc o suliță în piept, pe care o smulsei și o rupsei cu mâinile mele. Acuma, în mod limpede, oricine poate vedea câtă muncă și osteneală am îndurat șapte ani de-a rândul și câtă slujbă am făcut creștinătății, căci am dobândit de la turci 100 de tunuri și că până la urmă din cele trei țări, adică din Țara Românească, Ardeal și Moldova, am scos și am făcut gata de slujba Măriei Sale Împăratului 200 de mii de oameni de luptă, pedeștri sau călări, cu care eram totdeauna gata să slujesc Măriei Sale. Iar acuma am ajuns la acest capăt, pierzând toate lucrurile pe care le câștigasem din tinerețea mea până la bătrânețe (...); și dacă aș fi pierdut tot din pricina vrăjmașilor, sau dacă mi-ar fi fost luate de vrăjmaș, nu m-ar durea atâta cât mă doare, fiindcă au fost făptuite de aceia de la care nădăjduiam și așteptam ajutor și reazim; Dumnezeu le vede. În vremea aceasta se poate vedea că n-am cruțat nici cheltuieli, nici osteneală, nici sânge, nici viața mea, ci am purtat războiul așa de multă vreme singur, cu sabia în mână, fără să am nici fortărețe, nici castele, nici orașe, nici cel puțin o casă de piatră unde să mă pot retrage, ci abia una singură pentru locuință. și fiind din țări așa de îndepărtate și necunoscute, nu am pregetat să mă alătur cu puterile mele și cu cheltuieli uriașe la creștinătate, nefiind cunoscut de nimeni, și nici nu le-am făcut silit de cineva, ci ca să am și eu un loc și un nume în creștinătate am părăsit toate celelalte prietenii ce le aveam (...).” (sursa - tiparituriromanesti.wordpres.com)

Lasă un comentariu