TEZAURUL DACIC DE AUR ȘI ARGINT DE LA ERNEI

Distribuie pe:

După cum am promis, revenim pe tema tezaurului descoperit recent pe raza comunei Ernei. De această dată, vă prezentăm mai multe imagini și detalii legate de acest tezaur. După o scurtă prezentare, făcută de directorul Muzeului Județean Mureș, Soós Zoltán, a luat cuvântul Péter Ferenc, președintele Consiliului Județean Mureș: “Cred că este un moment deosebit și pentru mine, pentru muzeu și pentru persoana care a avut norocul să descopere acest tezaur. Este foarte important pentru noi, ca acest tezaur să-și găsească rolul și locul unde să fie expus. Pentru noi, aceste descoperiri sunt foarte importante, deoarece cunoștințele noastre despre trecutul acestui județ vor fi mult mai vaste, mai largi. Practic, nu cred că cineva s-a gândit că în locația în care a fost descoperit acest tezaur au existat așezăminte, sau, au existat locuri unde puteau fi găsite (obiecte antice), cum este acest tezaur minunat. Pentru noi, ca și Consiliu Județean, cât și ca Muzeu Județean Mureș, cel mai important lucru este ca acest tezaur să rămână acasă, deci să fie expus la Târgu-Mureș. Pentru acest lucru, cum am făcut până acum și vom face și în continuare, vom sprijini Muzeul Județean și pe directorul Muzeului Județean, Soós Zoltán, ca, într-adevăr, acest tezaur să rămână în Târgu-Mureș. În acest moment, cred că cel mai important lucru este ca specialiștii din București să evalueze acest tezaur, să vedem care este valoarea reală a sa. După legislația actuală, o parte din valoarea acestui tezaur va trebui s-o plătim celui care a reușit să-l găsească. Bineînțeles, aici Consiliul Județean Mureș este și un partener real și dorim să sprijinim muzeul, în acest sens, ca să poată ajunge înapoi tezaurul. Eu cred că aceste exponate, dacă vor fi expuse la Muzeul Județean, avem posibilitatea de a avea mai mulți vizitatori, chiar să atragem turiști din alte zone ale țării, pentru că este vorba despre un tezaur, care, după cum am înțeles de la specialist, datează de circa 2000 de ani, dar aici, bineînțeles, date mai concrete vom avea când expertiza va fi făcută la București. Dați-mi voie să-l felicit în primul rând pe domnul Hársány, care are un hobby deosebit și, ca și în altele, trebuie să ai și mult noroc. Aici chiar a avut noroc să facă această descoperire. Doresc, totodată, să felicit și Muzeul Județean Mureș, pentru că putem spune că ne mândrim cu întreaga activitate a muzeului, și după cum a vorbit domnul director Soós, despre activitatea care în ultima perioadă a fost concentrată mai mult asupra acestor lucrări de infrastructură mare, cum sunt centura de deviere a traficului și autostrada...”.

Directorul Muzeului Județean Mureș, Soos Zoltan, i-a adus mulțumiri lui András Tihamér, restauratorul pieselor din metale a muzeului, cel care, în timp de o săptămână, a reușit să curețe și să conserve piesele, pentru a fi prezentate și apoi studiate. Tezaurul găsit recent este considerat cel mai important, din acea perioadă, din colecția muzeului. Doar o piesă (considerăm că) este mai importantă și care datează din anul '60, la Mădăraș, din zona Miercurea-Ciuc. A luat cuvântul Daniel Cioată, specialistul muzeului. “Este vorba despre un tezaur din argint, care, prin morfologia pieselor se înscrie în cadrul tezaurelor aparținând civilizației dacice clasice, adică, mai exact, secolul I Î.Hr. Analizând piesele, am putut data, mai restrâns, undeva, cu aproximație, pe la jumătatea secolului I Î.Hr. Este vorba despre un tezaur complex, așa cum spunea și domnul director, conține peste 60 de piese de argint, la care se adaugă alte trei obiecte din aur. Este vorba despre un set de piese de podoabă, un set complex, pentru că el cuprinde aproape toate tipurile de obiecte cunoscute în perioada dacică. și aici vorbim despre coliere, brățări, pandantive, lanțuri, diferite verigi. Printre cele mai importante obiecte sunt cele trei coliere, setul de coliere din bară de argint. Două dintre coliere sunt torsionate, iar al treilea este format dintr-o bară simplă. Este o caracteristică a acestor seturi de coliere. Dacă sunt găsite trei, două dintre ele au aceeași morfologie, în timp ce al treilea diferă. Amintim apoi o serie de brățări realizate din bară de argint, destul de masive, sau din sârmă de argint. Sunt mai multe tipuri de brățări. Apoi, două seturi de fibule. Din punct de vedere morfologic, se aseamănă, însă au dimensiuni diferite, iar faptul că ele sunt asemănătoare și sunt câte două, iarăși putem vorbi despre seturi de fibule, perechi, asta e iarăși foarte important. Amintim apoi pandantivele, acele obiecte de podoabă care vin prinse de haină, lanțuri sau coliere. Sunt cunoscute pandantivele sub formă de toporaș, realizate din tablă de argint, apoi, pandantive pe care le-am denumit “tijă”. Au o formă de sârmă din argint, care, iarăși, un lucru foarte important, pe unul dintre ele s-a păstrat o mărgea de sticlă, iar celelalte mărgele au fost găsite separat. Dar faptul că le avem pe aceste pandantive, arată locul de proveniență al acestor mărgele. Apoi, cele mai importante piese, din punct de vedere al metalului din care au fost confecționate, sunt cele trei pandantive din aur, care au formă de amforă. Acum, prin complexitatea lui, prin faptul că piesele sunt destul de masive, prin faptul că, de exemplu, lipsesc cerceii, ne putem gândi, în primă fază, că ele au aparținut unui bărbat nobil din rândul societății dacice din acea perioadă. Importanța tezaurului este dată, din punct de vedere științific, pe lângă complexitate, de felul cum s-au păstrat piesele, este dată și de faptul că au apărut într-o zonă a Mureșului Superior, unde așezările, fortificațiile în general, descoperirile de epocă dacică sunt destul de puține. Explicațiile pot să fie, pentru realitatea acestor așezări, de stadiul cercetărilor, de preferințele dacilor de a locui în zonele deluroase... Este posibil să nu fi fost foarte locuit acest teritoriu în perioada respectivă. Există foarte multe explicații, dar descoperirea acestui tezaur arată că putem spera că au fost așezări, iar stadiul cercetărilor actuale ar putea fi principala explicație pentru raritatea descoperirilor din acea perioadă”. În încheiere a luat cuvântul descoperitorul tezaurului Harsány Zsolt: “Nici nu știu ce aș putea spune... A fost o senzație aparte. După prima bucată de argint, un fel de ac, pe care am găsit-o într-o gropiță, a trebuit să mă așez, pur și simplu. După ce am îndepărtat pământul, a ieșit la iveală fibula, o parte mai mică din fibula mare. Atunci mi-am dat seama că poate fi un tezaur. Am avut foarte mari emoții, nu numai eu, ci și prietenul meu cu care, de obicei, merg pe teren să practicăm acest hobby. Apoi, cu mare grijă, cu puținele noastre cunoștințe despre arheologie, am încercat să lărgim groapa, să vedem cât de mare este tezaurul. După ce am lărgit groapa, am început să săpăm cu mare grijă în jos. Tezaurul a ieșit la iveală sub formă de disc. Era o masă compactă, să zic așa, cuprinsă de coliere. Restul obiectelor erau înăuntrul colierelor. După aceea, l-am scos din groapă cu mare atenție, l-am adus acasă și imediat l-am sunat pe domnul Soos...

A doua zi am anunțat autoritățile și am predat tezaurul, conform legilor”...

Lasă un comentariu