Sociologii noștri ne avertizează că “analfabetismul funcțional” este în continuă creștere în zilele noastre, ne anunță că această afecțiune educațională își pune tot mai mult amprenta pe modul în care reușim să interacționăm cu semenii noștri. Modalitățile noastre de dialog social nu pot fi decât mai sărace și mai lipsite de conținut, în acest context social și educațional contemporan. Dar stai și te întrebi mereu: “Cum să interacționezi și cum să declanșezi un minim dialog cu o persoană preocupată numai de ceea ce vede în telefonul său mobil?”.
Lingviștii și filologii noștri, bunicii și părinții, prietenii “internauților” și dascălii lor... sunt și ei preocupați și îngrijorați de vocabularul modest al celor care au ales, cu prioritate, mediul virtual de comunicare, au ales să dea atenție mai mult imaginilor de pe ecranul telefonului, decât textului scris și lecturii cărților în format clasic.
Până unde poate merge această tendință de izolare socială? La ce rezultate, pe termen mediu și lung, vor duce aceste forme de relaționare socială virtuală? Alături de semenii noștri, preocupați în mod constant de găsirea de soluții la această problemă socială contemporană, observăm și noi, rezultate culturale tot mai evidente: o tendință evidentă de sărăcire a vocabularului curent al “internauților, de renunțare la formele esențiale de dialog real, de creșterea gradului de “incomunicare” în mediul social al “internauților”. În eforturile noastre de căutare a soluțiilor, eforturi individuale și de grup, credem că ar trebui să pornim și de la ipoteza că: “O societate marcată de egoism, de lipsă de comunicare și indiferentism, ... are toate șansele să ajungă o societate destructurată, o societate care își va pierde în mod accelerat valorile morale esențiale.”
Îndrăznim să credem că una dintre soluțiile culturale, posibile și necesare, ar fi și renunțarea la lungi conferințe și simpozioane culturale neinteractive, preferând în schimb promovarea consecventă a unui alt tip de dialog și comunicare socială, mai diversificată și mai atractivă. Astfel, o experiență culturală interesantă ar putea fi aceea a transformării unor lungi și monotone expuneri, în dialog, “în timp real”, cu sala de conferințe, în antrenarea și încurajarea spectatorilor în a-și exprima în “timp real” opiniile și în a pune întrebări pertinente celor care și-au asumat rolul de conferențiari și organizatori de dialoguri culturale, posibil interactive.
Nu avem pretenția că am venit cu idei noi și nemaiîntâlnite. În “Lumea” spectacolelor de teatru modern, acest tip de interactivitate a devenit demult o practică curentă - scena și spectacolul, s-au “mutat” între spectatori și o parte a publicului a fost antrenată în crearea unor momente culturale de teatru interactiv.
Mai credem că valențele actului cultural interactiv, și chiar rolul benefic al discuțiilor în contradictoriu pe teme culturale actuale, nu vor întârzia să-și arate roadele în implicarea noastră culturală - mult mai accentuată - în ieșirea din izolare și indiferentism cultural cronicizat. Ne vom crește astfel șansele de dialog cultural modern și interactiv, șansele la o bună dezvoltare culturală, personală și comunitară.
