În isteria creată de recenta adoptare de către Parlamentul European a Rezoluției la adresa României privind statul de drept și a MCV (altă Mărie cu aceeași pălărie), este, deocamdată, prematur să ne pronunțăm, cu detașare și obiectivitate, asupra acestui ghiveci de legume cu spanac (gătit - să fim rezonabili! - în vreo “sufragerie” din România și servit, călduț, direct în blidele Strasbourgului), din conținutul căruia rezultă că nici bătrânei Europe nu-i este prea clar despre ce e vorba în propoziție și ce mai înțelege ea prin “stat de drept”. În paranteză fie spus, Agenția Bloomberg, unul dintre cei mai importanți furnizori de știri și informații financiare și analize de piață, titra, în ediția sa din 9 noiembrie: “Lecțiile uitate ale Primului Război Mondial: va fi UE spulberată și ea, ca și vechile imperii ale continentului?” analiștii atrăgând atenția că, “dacă UE nu va reuși să se modernizeze, va avea soarta Imperiului Austro-Ungar. Oamenii nu învață niciodată lecții, niciodată. Evenimentele istorice nu pot fi transmise de la o generație la alta. Nu putem transmite experiența războiului, ci doar prejudecăți. Iar prejudecățile sunt veșnice”. (bloomberg.com).
Confruntat, din ce în ce mai pregnant, cu actele de indisciplină ale “supușilor” (state membre cu drepturi - unele mai depline, altele mai puțin depline), amenințat chiar cu procese la Curtea Europeană de Justiție (vezi cazul Viktór Orbán, care ia în considerare inițierea unei acțiuni legale împotriva UE, acuzând-o pe Angela Merkel că încearcă să submineze capacitatea Ungariei de a-și apăra granițele), Strasbourgului nu-i rămâne decât “să se îngrijoreze”, “să se preocupe”, să-l macine grija, “să indice”, “să recomande”, să sublinieze că “este de importanță fundamentală să se asigure respectarea deplină a valorilor europene comune și să se garanteze drepturile prevăzute de Carta Drepturilor fundamentale a Uniunii Europene”. Și să înghită pe nemestecate tochitura călâie livrată de unii de pe plaiul mioritic, a căror bucurie de a-și spurca țara depășește orice limită a decenței și bunului simț. Prilej numai bun ca Strasbourgul / Bruxelles-ul să se bage în seamă, să nu zică SUA că ia salariul degeaba.
Cam așa stau lucrurile și cu talmeș-balmeșul recent “emanat”, spre satisfacția spinărilor încovoiate și a cozilor de topor care i-au furnizat bibliografia de referință: așa se face că, atât în Rezoluție, cât și în MCV sunt îngrămădite, de-a valma: subminarea independenței justiției, reconsiderarea legislației privind ONG-urile, “restricțiile politice aplicate presei”, “incitarea la ură și discriminare” împotriva homosexualilor și lesbienelor, “intervenția violentă a poliției” în timpul protestelor din 10 august (anchetă încă nefinalizată), “preocuparea” față de articole de lege care nici nu au intrat încă în vigoare etc. Nimic despre protocoale secrete, echipele mixte, “câmpul tactic” înțelegerile de taină, “amiciția” justiției cu serviciile secrete, “suspiciunile rezonabile” ale lui Portocală et comp., pentru care unii au zăcut ani grei în pușcărie sau au murit înainte de a afla că sunt nevinovați.
Însă culmea tupeului provine, mai cu seamă, din caracterul ultimativ al “poruncilor”, care cer nici mai mult nici mai puțin decât “oprirea imediată a aplicării legilor justiției și a ordonanțelor de urgență emise de Guvern, stoparea implementării Codului penal și a Codului de procedură penală”. Înțelegem greșit, sau, în România trebuie desființate Parlamentul, Guvernul, Curtea Constituțională, adică statul însuși?... Desconsiderare și dispreț, despre care nu Dragnea, nu Iordache, nu Tudorel (nomina odiosa) comentează, ci, bunăoară, președintele Uniunii Naționale a Judecătorilor din România, Dana Gârbovan:
“Rezoluția Parlamentului European împotriva României, sub pretextul că apără statul de drept, desconsideră însăși valorile cuprinse în convențiile și tratatele invocate în preambul, valori pe care s-a fondat Uniunea Europeană. În primul rând, acest document este unul politic (...), motiv pentru care trebuie citit în această cheie, a partizanatului diferitelor grupări politice europene, cu partide afiliate și din România. Acest fapt explică probabil de ce documentul este un fel de ciorbă, în care fiecare grup politic european, împreună cu partidele lor aferente din România, și-au introdus propriile slogane, pentru vădite motive electorale (...) Să fie acesta statul de drept european pe care acești politicieni de la Bruxelles îl susțin și în țările lor, unul în care independența justiției și drepturile și libertățile individuale sunt “securizate” de servicii secrete în baza unor protocoale secrete? Nu acestea sunt valorile pe care s-a construit Uniunea Europeană și nici ale Europei mele. (...)”.
Uniunea Europeană - se mai arată în rezoluția tip rechizitoriu la adresa României - “se întemeiază pe valori precum respectarea demnității umane, a libertății, democrației, egalității, statului de drept și a drepturilor omului (...) valori comune statelor membre, într-o societate în care prevalează pluralismul, nediscriminarea, toleranța, justiția” etc.
Da? Păi să dăm un exemplu despre toleranță și respectarea drepturilor omului, cu ziduri de apărare. Să ne referim, de exemplu, la imigrație, subiect de mare actualitate în UE. Iată ce titrează The Independent în ediția sa din 9 noiembrie a.c., comentând marcarea a 29 de ani de la căderea Zidului Berlinului: “De la căderea Zidului Berlinului în 1989, Statele Uniunii Europene au construit peste 1.000 km de ziduri de frontieră, relevă un nou studiu realizat în Fortăreața Europei”. Cercetătorii au constatat că, de la doar două, câte erau în anii '90, teritoriul UE număra, anul trecut, 15 ziduri de frontieră, astfel de bariere fiind ridicate, în prezent, în 10 din cele 28 de state membre. De la căderea Zidului Berlinului (155 km), Europa a reușit să finalizeze lungimea echivalentă a șase ziduri ale Berlinului, menite, în principal, să țină departe imigranții și posibilii solicitanți de azil.
Ridicarea zidurilor de frontieră coincide, pe de altă parte, cu creșterea influenței partidelor xenofobe de pe întreg continentul, 10 din 28 de formațiuni politice câștigând mai mult de o jumătate de milion de voturi în alegeri, din 2010 încoace.
“Chiar istoria Europei demonstrează că ridicarea de ziduri pentru rezolvarea unor probleme politice sau sociale are un cost inacceptabil în ce privește libertatea și drepturile omului”, spune Nick Buxton, cercetător la Institutul Transnațional și editor al raportului.
“În cele din urmă, acest lucru va dăuna și celor care le construiesc, deoarece vor avea o fortăreață în care nimeni nu va dori să locuiască. În loc să construiască ziduri, Europa ar trebui să investească în oprirea războaielor și combaterea sărăciei, care alimentează imigrația”, apreciază autorii studiului.
Aceștia mai notează că zeci de mii de oameni au murit încercând să pătrundă în Europa, estimările indicând, în luna iunie a acestui an, peste 34.000 de decese, de la înființarea UE în 1993, din care numai în 2017 au fost înregistrate, în total, 3.915.
Raportul analizează și opt operațiuni de salvare maritimă ale UE, dintre care șapte au fost desfășurate de Frontex, agenția europeană pentru supravegherea frontierelor. Cercetătorii au constatat că niciuna dintre operațiuni - toate desfășurate în Marea Mediterană - nu a avut drept scop principal salvarea oamenilor, ci “eliminarea criminalității în zonele de frontieră și încetinirea /împiedicarea pătrunderii persoanelor strămutate”.
Doar una dintre aceste acțiuni, respectiv Operațiunea Mare Nostrum, realizată de guvernul italian, a inclus în flotele sale organizații umanitare. De atunci a fost eliminată și înlocuită cu Operațiunea Triton, coordonată de Frontex, și care beneficiază de un buget considerabil mai mic.
“Aceste măsuri fac ca refugiații și persoanele strămutate să fie tratate ca infractori”, apreciază autorii raportului.
La Consiliul European din iunie, ONG-urile i-au acuzat pe liderii UE că, practic, “condamnă în mod deliberat persoanele vulnerabile să rămână blocate în Libia sau să moară pe mare”, după ce aceștia au susținut poziția guvernului italian și au condamnat acțiunile bărcilor de salvare ce au adus refugiați în zonele mediteraneene. (sursa - independent.co.uk)
“Fortăreața Europa” este un termen folosit pentru descrierea modului în care UE își controlează granițele și împiedică pătrunderea imigranților, precum și la atitudinile sale negative față de acest fenomen.
...Deci, cum stăm cu toleranța, respectarea demnității umane, a libertății, democrației, egalității, statului de drept și a drepturilor omului, pe uscat și pe mare? “Prejudecățile sunt veșnice”, vorba celor de la Bloomberg. Dar nici apucăturile fanariote și slujul la zidul de frontieră nu se simt mai bine...
