Rotar Anica, din Gurghiu, în preajma înfăptuirii Marii Uniri se afla în primele rânduri ale tineretului din Gurghiu, care mergeau prin comună cântând “Pe-al nostru steag e scris Unire”. Ajunși la Primărie, au dat jos drapelul autorităților austro-ungare și au instalat Tricolorul românesc.
Emilia V.M. Tarina, din Gurghiu, fiica venerabilului preot Dumitru Fărcaș, îmi relata acum trei decenii despre atmosfera însuflețitoare din preajma Unirii: “Când eram elevă, era o cântare frumoasă pe care o țin în memorie și o scriu”:
“Haideți frați să-ntindem hora
Pe pământul tuturora
Și s-o întindem peste deal,
Bucovina și Ardeal!
Transilvanie frumoasă
Pregătește-te mireasă,
Că-ți aducem pețitor
Steagul nostru Tricolor.
Dă Doamne ca să ne crească
Țara noastră Românească!”
Muntean Ioan, din satul Orșova, comuna Gurghiu, ne spune că la Adunarea de la Alba Iulia au plecat și din satul nostru mulți oameni... parcă acum îi văd, cum se pregăteau în haine de sărbătoare, în costume naționale... Dintre cei care au plecat, îmi amintesc de Zoltan Vasilie, Cota Vasilie, Cota Alexandru, Truța Florean, Suci Niculae, Husar Ioan, Husar Dumitru și alții pe care nu i-am pus aici,...iar cei care eram tineri, eram curioși să vedem cum au plecat cu trenul mic la Reghin, apoi de la Reghin au avut tren direct la Alba Iulia.
Nicolae Feier Man, din Hodac, delegat al Văii Gurghiului cu drept de vot deliberativ, s-a întors de la Alba Iulia cu un ulcior de lut, ca suvenir de la Marea sărbătoare a Unirii.
În timpul evenimentelor revoluționare de înlocuire a vechilor autorități austro-ungare cu organe de stat legale ale administrației românești (Consiliile Naționale Române), preotul și publicistul Vasile Berbecaru-Muntenescu, din Solovăstru, scria poezia “Fug notarășii”:
“Fug notarășii din sate,
Tremurând o iau la fugă,
Propriile lor păcate
Dintre noi azi îi alungă
Fug notarășii din lume
Ne-alungați o iau la fugă,
Iar ai noștri azi cu glume
Îi petrec și îi alungă.
Mergeți zbiri fără îndurare
Îngrășați de-a noastră trudă,
V-a ajuns ziua Dreptății
Cu răsplata ei cea crudă.”
În satul Cașva, comuna Gurghiu, la întoarcerea delegatului cu drept de vot deliberativ Alexandru Pop și a participanților de la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, a fost bucurie mare, s-a făcut joc în sat, prilej de descătușare a bucuriei românilor, că în sfârșit națiunea română este dezrobită și repusă în drepturile sale legitime în cadrul statului național român.
Dumitru Matei, din Ibănești, participant și el la Alba Iulia, îmbrăcat în “cioareci”, cămașă națională, căciulă și suman, a plecat cu căruța până în gară la Reghin, unde erau oameni din toate părțile, apoi cu trenul la Alba Iulia. Le-a povestit copiilor săi că la Alba Iulia “era o mulțime de oameni… El a reușit să înainteze până la cetate, unde, cam la ora 11, a început serbarea... Atâta lume plângea de bucurie, strigătele mulțimii, bărbați, femei și copii,... erau strigăte de bucurie și lacrimi de fericire. “Dumitru Matei, cel care avea să îndeplinească timp de 25 de ani funcția de primar al comunei Ibănești, s-a întors de la Alba Iulia cu o panglică tricoloră ca suvenir de la Sărbătoarea Unirii, cu această panglică a oficiat căsătoriile tinerilor din Ibănești… legând astfel destinele tinerelor familii, simbolic, de destinul României Mari.
Comuna Ibănești își trimite reprezentanții săi la marea sărbătoare a Unirii, printre care s-au aflat: David Todoran, Dumitru Matei, Nicolae Gliga, Izidor Hărșan, Dumitru Măriuțăului, Ioan Pop, Dumitru Cofar, ... cu tot gerul aspru, căruțe încărcate cu bărbați, femei și tineret se țineau lanț, una după alta, în drumul lung spre Alba Iulia. Multe cete de tineri călări, îmbrăcați în frumoase costume românești, cu banderole tricolore peste umeri și brâu, cu caii împodobiți cu zurgălăi și cu “cănaci”, se înșirau pe lungul drum al unirii. Privind convoiul celor din Hodac, Ibănești, Toaca, Urisiu, Cașva, Comori, credeai că nimeni n-a mai rămas acasă, că toți au plecat spre Alba Iulia.
Și în Ibănești, la întoarcerea participanților de la Alba Iulia, a fost sărbătoare mare. Mulțimea era cuprinsă de extaz. S-a arborat tricolorul și s-a strigat “Trăiască Tricolorul!”, “Trăiască România Mare!”.
La fiecare aniversare a Unirii, gândul nostru se îndreaptă la acei minunați bărbați care au știut să muncească și pământul, dar să pună mâna și pe arme, când patria a cerut-o, și să-și dea sângele și viața pentru moșia strămoșească, la aceia care și-au lăsat grijile gospodăriei pentru grija cea mare a națiunii și au participat cu entuziasm la înfăptuirea unui act istoric sublim.
Suntem mândri că locuitorii Văii Gurghiului și-au adus și ei contribuția la înfăptuirea unui ideal sfânt pentru toată suflarea românească - făurirea României Mari.
Mulțumesc bunului Dumnezeu că mi-a fost dat să trăiesc Centenarul Marii Uniri.
