Am ales să prezentăm, în cadrul acestui Atelier jurnalistic, pus cu generozitate la dispoziția noastră de cotidianul “Cuvântul liber”, alte scrieri ale studenților de la specializarea “Comunicare și relații publice”, din cadrul Facultății de Științe și Litere a Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehologie (UMFST) Târgu-Mureș. De data aceasta, studenții anului I CRP fac demonstrația că au asimilat cunoștințele tehnice necesare pentru întocmirea unui discurs, în baza schemei clasice și moderne a acestuia (exordiu, narațiune, confirmare, perorație), printr-o eficientă distribuție a elementelor triadei persuasive (logos, ethos, pathos) - noțiuni predate și aprofundate la cursul și, respectiv, seminarul de Fundamente ale comunicării.
Și de această dată, subiectul discursurilor a fost la libera alegere a fiecărui student.
Lector univ. dr. EUGENIU NISTOR, responsabilul programului de studiu al specializării “Comunicare și relații publice”
DISCURS....
În primul rând vreau să vă spun că sunt deosebit de onorată să mă aflu în fața dumneavoastră, să vă adresez un cuvânt de fericire și un gând bun către toți românii de pretutindeni.
Vine o perioadă în viață în care trebuie să faci alegeri, unii își aleg o facultate, alții o meserie, iar alții își aleg drumul lor în viață.
Suntem în Uniunea Europeană de 11 ani și, sigur, avantajele au fost vizibile de partea noastră, a studenților. Nu putem să nu spunem faptul că oriunde există și puncte negative. România are un minus demografic din doua motive: migrația și faptul că nu există o natalitate ascendentă.
Oriunde mergem, să nu uităm limba română, tradițiile, obiceiurile și să spunem în sufletul nostru “mândri că suntem români”. Să nu lăsăm aceste mici chestiuni să afecteze imaginea unei țări cu tineri muncitori, a unei țări cu tradiție și cultură. Să duceți mai departe, oriunde mergeți în Europa, și nu numai, imaginea unui Eminescu, a unui Brâncuși.
Îndemn la gândire dreaptă și la implementarea unor politici prin care tinerii să se întoarcă și să își facă un viitor în România.
DANA LUNGU
DRAGI PĂRINȚI, DRAGI INVITAȚI,
Astăzi, ne-am adunat într-un număr așa de mare, pentru a sărbători împlinirea celor 18 primăveri. 18 ani în care am învățat, am greșit, m-am bucurat, m-am întristat, pe scurt, am trăit intens sentimentele, bucuriile de copil, iar acum pășesc spre un nou pas, cel al maturități.
Vouă, dragii mei părinți, mă adresez întâia oară, deoarece așa cum în momentul în care am învățat să vorbesc, primele cuvinte au fost “mama” și “tata”, apoi multe altele. Voi, sunteți primii care vă faceți griji când eu nu sun, sunteți primii la care apelez la greu, dar și la bine, sunteți primii care mă așteptați cu sufletul deschis, chiar dacă am făcut ceva rău, mereu există loc de iertare în inimile voastre, mai ales dacă am și învățat din acea greșeală. Sper ca, deocamdată să nu credeți că mă voi maturiza peste noapte, că voi deveni un copil serios, deoarece vă spun sincer că nu va fi așa, e adevărat, sunt majoră, dar asta nu mă face să renunț la partea mea copilăroasă care, de cele mai multe ori, mă reprezintă.
Vouă, dragi prieteni, vă mulțumesc că v-ați rupt din timpul vostru, pentru a-l petrece alături de mine, astăzi, luând parte la o zi cu totul specială. Cu fiecare dintre voi, am amintiri rupte parcă din basme, unele dintre ele care pot fi povestite, altele, prefer să nu fie povestite. Deseori, de cele mai multe ori, îți dai seama că un prieten e cel cu care faci cele mai multe nebunii, cele mai multe amintiri dar, în mod special, cel care îți rămâne alături atât la bine, cât și la greu. Eu mă bucur că, de-a lungul a 18 ani, am întâlnit oameni pe care nu îi interesau situația financiară, poziția lui socială sau mediul din care provine, pentru voi a fost importantă sinceritatea, loialitatea și, cel mai mult, prietenia sinceră dintre două persoane. Astfel, pot spune, că sunt mândră că, de cele mai multe ori, am întâlnit persoane pure ca voi, iar pentru asta sunt mândră de mine că am putut atrage astfel de persoane în jurul meu.
Sper, cu toată dragostea mea, ca urările adresate astăzi, aici, să vi se îndeplinească și vouă, iar eu să nu-mi dezamăgesc nici familia, dar nici colectivul de prieteni din care fac parte. Iar acum, fără atâta vorbă, fără lacrimi, propun să continuăm petrecerea. Vă mulțumesc!
GABRIELA TRIF
SFÂRȘITUL ANILOR DE STUDENȚIE
Doamnelor și Domnilor! Stimate cadre didactice! Stimați părinți! Dragi colegi!
Doresc să vă urez bun venit la festivitatea de absolvire a promoției 2018 a facultății de Științe și Litere, programul de studii Comunicare și Relații Publice, din cadrul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie Târgu-Mureș. Dorim să vă mulțumim că astăzi sunteți alături de noi, deoarece este o zi extrem de importantă și de specială.
Doresc, mai întâi, să îi întâmpinăm cu aplauze pe viitorii absolvenți care au avut voința și puterea de a ajunge până la finalul acestui drum, care deși se sfârșește acum, cu siguranță în viața lor va începe un alt drum plin de reușite și evenimente care le va aduce doar satisfacții atât pe plan profesional, cât și personal.
Am onoarea de a mulțumi, în numele colegilor mei, cadrelor didactice care ne-au îndrumat pe parcursul acestor trei ani de studenție care au trecut atât de repede precum se scurge nisipul din clepsidră. Dorim să le mulțumim și părinților noștri care au crezut în noi și ne-au susținut până în ultima noastră zi din viața noastră de student, că au crezut în visurile noastre și că nu ne-au subestimat nici măcar o dată că vom claca pe acest drum lung și anevoios. Acești ani au fost cei mai frumoși ani din viața noastră și ne bucurăm enorm că am fost îndrumați și ajutați de niște profesori extrem de dedicați, am râs împreună, ne-am distrat împreună, am învățat împreună, dar am și plâns împreună, am petrecut momente de neuitat care și-au pus amprenta în viețile noastre.
Absolvirea pentru noi este sfârșitul cel mai frumos din viața noastră, momentul în care ne maturizăm, conștientizând că de acum înainte avem libertatea și datoria de a trata fiecare zi din viața noastră ca fiind cea mai importantă. Acum dorim să profităm de acest public numeros și copleșitor și să invităm cadrele didactice să ne adreseze câteva cuvinte.
Vă mulțumim extrem de mult pentru cuvintele frumoase pe care ni le-ați adresat și dorim să vă mărturisim că suntem mândri că suntem proaspăt absolvenți ai Facultății de Științe și Litere.
CAMELIA HORGA
STIMAȚI INVITAȚI ȘI PROFESORI, DRAGI PĂRINȚI ȘI COLEGI,
Există un adevăr universal pe care îl înfruntăm cu toții. Fie că vrem sau nu, totul se sfârșește până la urmă. Ultima zi de vară, ultimul capitol al unei cărți preferate, despărțirea de un prieten drag. Astăzi este una dintre acele zile în care ne luăm rămas bun de la tot ceea ce ne era cunoscut și ceea ce ne făcea să ne simțim bine, de la tot ceea ce a însemnat, timp de patru ani, o a doua familie.
Ne luăm rămas bun de la colegii alături de care ne-am petrecut o parte esențială a vieții noastre, ultima perioada a adolescenței, sau, cum îmi place mie să o consider, “copilăria târzie”; colegii, alături de care ne-am întemeiat amintiri derivate din momentele memorabile, alături de care am crescut, am evoluat, ne-am construit vise. Acum este timpul să ne despărțim și să plecăm în împlinirea lor.
Ne luăm, totodată, rămas bun de la cadrele didactice, care au contribuit temeinic la conturarea oamenilor care suntem astăzi, având un rol elementar în modelarea caracterului nostru, în descoperirea și valorificarea potențialului fiecăruia dintre noi. Le suntem recunoscători că, timp de patru ani, au fost alături de noi, ne-au sprijinit, ne-au îndrumat spre cunoaștere, oferindu-ne o parte din sufletul lor.
Noi, generația terminală, sfătuim generațiile tinere să aibă curajul de a-și crea propriul drum pentru împlinirea viselor, și să pună pasiune în toate acțiunile lor. Noi am fost buni, voi fiți mai buni decât noi!
Colegilor mei, le doresc să caute și să găsească ocaziile ce-i vor conduce spre reușită, iar dacă eșuează în căutarea lor, să nu renunțe și să-și creeze propriile împrejurări de succes. Cadrelor didactice, le doresc să aibă puterea de a ghida la fel de bine generațiile ce vor urma.
Vă mulțumesc!
CARINA MAGYARI
CULTURA COMPROMISULUI - DESPRE COMPROMISURILE UNUI POPOR
Nu demnitatea, onoarea, libertatea, împing lumea înainte. Nu ele au garantat progresul și civilizarea rasei umane, ci compromisul. Cultura compromisului.
Generațiile bunicilor și străbunicilor mei au asistat neputincioase la mai multe “civilizări” sau “eliberări” ale unui stat care nu-și dorea decât să trăiască în liniște. Doctrinele politice care guvernau pe atunci erau dincolo de preocupările zilnice ale unor oameni care trebuiau să trăiască împreună, în bună înțelegere și liber schimb, ca să poată statul să se dezvolte și fiecare dintre ei să prospere. Astfel că, fiecare invazie, fiecare regim îi găsea pe oameni total nepregătiți în fața unor schimbări dincolo, de orizontul preocupărilor lor. Libertatea era o iluzie, dar compromisul e concret și salvator.
Nouă, basarabenilor, românilor, cât și altor popoare nu ne este deloc străin compromisul. Așa am supraviețuit. În galeria proverbelor naționale, compromisul ocupă un loc de cinste. Așa e când te naști între imperii. Dar compromisul a amestecat rasele și a creat inteligența, ne-a modelat de-a lungul timpului, iar noi, aici în Balcani, care cu greu putem să găsim un arbore genealogic neschimbat de intervenția vecinilor, suntem conștienți până în măduva oaselor de importanța compromisului.
Paradoxul care se naște este că detestăm compromisul cam în aceeași măsură în care îi realizăm importanța, în ființarea noastră ca popor. Nu ne convine că am pactizat, ne-am fi dorit să fim mai luptători, mai vajnici apărători ai unui neam original, mai puțin dispuși la amestec. Pentru că, odată ce un popor prinde cheag, se conturează iluzia libertății și a autodeterminării veșnice. Nu mai e de ajuns să exiști pe scena lumii, dar vrei și rol principal. Și atunci intră în scenă valorile esențiale pentru șlefuirea morală și spirituală a unui popor. Libertate, demnitate, onoare, onestitate.
În încheiere, confirm spusele lui Lucian Boia: “Românii au mai mult cultura compromisului, decât cultura rezistenței”, la fel și afirmația fostului viceprim-ministru R.M. Iurie Leancă “Moldova are deja cultura compromisului, sperăm că va fi bine.”
GABRIELA VEVERIȚĂ
DISCURS LA ÎMPLINIREA VÂRSTEI DE 18 ANI - DRAGĂ FAMILIE ȘI DRAGI PRIETENI!
“Vreau o minune!” Acesta este motto-ul meu de astăzi.
În această zi specială ne-am adunat aici cu ocazia împlinirii vârstei frumoase de 18 ani, să sărbătorim împreună majoratul, trecerea de la copilărie la pragul de adult. Împlinirea vârstei de 18 ani, pentru mine înseamnă un val de responsabilități, independență, mai multă înțelepciune și nu mai continui, pentru că șirul cuvintelor care descriu această perioadă a vieții este lung, însă tind să precizez că nimeni nu se poate schimba peste noapte, că împlinind această vârstă, nu devenim neapărat adulți de la o zi la alta.
Vă ziceam la început că “Vreau o minune!” și sigur, în sinea voastră, vă întrebați “De ce?” Răspunsul este simplu, pentru că vreau măcar pentru o zi să fiu din nou copil. În viață, cred că cea mai frumoasă perioadă este copilăria. Și pentru că toți am fost copii, știm că perioada copilăriei este singurul moment al vieții în care trăim totul la maximă intensitate. În care plângem și râdem în același timp, în care ne supărăm și iertăm după câteva secunde, în care suntem singuri, dar, totodată, cu toată lumea. Copilăria înseamnă libertate, joacă, un tărâm magic în care toți puteam fi ceea ce ne doream: zâne, prințese, supereroi, dar, din păcate, fiind copii, ne doream să devenim adulți, fără a ne gândi la multitudinea de responsabilități care urmează să cadă pe umerii noștri și acum regretăm.
Sunt câteva momente care marchează copilăria și pun amprenta asupra vieții în general: primii pași, primul cuvânt, prima zi la grădiniță, primul Abecedar, prima poezie învățată, primul spectacol de sfârșit de an, primii prieteni, prima julitură la genunchi, celebrul Moș Crăciun, Moș Nicolae, când ne puneam pantofii în ușă, așteptând cu nerăbdare cadoul; jocurile copilăriei: Baba Oarba, De-a v-ați ascunselea, Rațele și vânătorii, șotron, toate acestea sunt acum doar o amintire frumoasă, care rămâne scrisă în cartea vieții.
Știind că perioada de copilărie este opusă celei de adult, gândul că de azi am devenit adult, mă înspăimântă, dar, în același timp, mă liniștește un singur lucru, și anume că vă am aproape pe voi cei dragi mie, care, sunt sigură că mă veți ajuta când o să întâmpin un obstacol care este mai greu de dat la o parte. Vă mulțumesc pentru că mi-ați oferit cea mai frumoasă copilărie și că mi-ați fost aproape la orice pas. Sunt convinsă că încă nu am valorile necesare unui adult, dar sper că Nico, cea copilăroasă în perspectivă de adult, nu vă va dezamăgi.
NICOLETA SUCIU
