CONCERT EMBLEMATIC

În cadrul Festivalului Muzical Internațional ediția XXVIII „In memoriam Constantin Silvestri" 1-25.X.2018, Filarmonica de stat din orașul florilor a susținut un concert incitant ce și-a deschis „porțile auditive cu o lucrare a compozitorului sovietic D. Șortakovici „Concert pentru vioară și orchestră nr. 1 în La minor, dedicat violonistului David Oistrah. Cele trei părți ale concertului: Moderato - Scherzo (Allegro) - Passacaglia - Burlesea (Allegro con brio) au fost dominate de prestația solistului ucrainean Valery Sokolov, deținător al Marelui premiu al Concursului „Pablo Sarasate" din Pamploma (Spania) și al Marelui premiu la Concursul Internațional „George Enescu" din București, și a fost considerat cel mai bun interpret al Sonatei nr. 3 pentru vioară și pian, de Enescu. Ca solist, a susținut concerte cu orchestre de prestigiu precum: Rotterdam Philarmonic Orchestra, Tokyo Symphony Orchestra, Mozarteunsorchester, Deutsche Kominerphilharmonie Brenen, Cleveland Orchestra, colaborând cu dirijori ca Vladimir Ashkenazy, Ivor Bolton, Andrey Boreyko, Susanna Mölkki, Yannick Nézet-Séguin, Peter Oundjian, Vasily Petrenko, Kwomé Ryan, Hubert Soudant și Yan Pascal Tortelier. În concertele sale camerale, conlucrează cu personalități ca pianiștii Kathryn Stott, Evge Isotov și Denis Motru Matsuev, sau cu violoniștii Vadim Repin și Renaud Capucon, precum și cu violoncelistul Leonid Gorokhov. La insistența publicului, Valeriy Sokolov a fost strălucit în fragmente care excelau prin tehnica interpretării, care era în zona perfecțiunii și a sunetului de o atracție ademenitoare, electrizantă prin ușurința și dezinvoltura interpretării. Era exemplară, de asemenea, lejeritatea abordării oricărei dificultăți tehnice și acuratețea fiecărui fragment abordat.

Partea a doua a seriei a fost la fel de interesantă, venind în sprijinul varietății, solista, soprana Irina Iordăchescu - care și-a făcut studiile la Universitatea Națională de muzică din capitală - având o cultură muzicală variată și bine întemeiată, dobândită din familie, Irina, fiind fiica baritonului Dan Iordăchescu.

De asemenea, valoarea concertului a fost „plusată" de prezența onorantă a corului filarmonicii târgumureșene care s-a întrecut pe sine, abordând o partitură dificilă cu elemente tehnice greu abordabile, în care disonanțele erau de acasă, glisandoul ridicând valoarea interpretării fără cusur a partiturii. Merită să apreciem și efortul depus de discretul dirijor Vasile Cazan și maestra de studii de cor Szidónia Siko. Răspunsurile corului, corecte, au condus la o interpretare meritorie a orchestrei, așezată bine pe partide, rezultând un ansamblu unitar, sub îndrumarea lui Paul Nadler, cunoscut și apreciat ca dirijor de operă și de simfonie. Acesta și-a făcut debutul la Metropolitan Opera din New York cu Rigoletto de G. Verdi și a continuat cu Bărbierul din Sevilla de Rossini și Bal Mascat de G. Verdi, în acest din urmă spectacol avându-l ca protagonist pe Luciano Pavarotti. Activitatea sa artistică include concerte cu Victoria Symphony Orchestra și spectacole la Orlando Opera. A dirijat Filarmonica din Calgary, Tel Aviv, Ierusalim, Hong Kong, București, Bangkok, Philippine, Chicago, British Columbia etc. A fost, de asemenea, director muzical la Southwest Florida Symphony Orchestra și fondatorul Orchestrei de cameră din Cinncinati în 1974. Între anii 1988-1991 a fost co-director la Israel Vocal Arts Institute.

Am lăsat la sfârșit pe „vinovatul" principal al concertului. Este vorba de compozitorul, eseistul și autorul de texte literare, publicând volumul Eseuri Transoceanice, cât și studii filosofice referitoare la Machiavelli, Nietzsche, Haideggev, în română și engleză. George Foca-Rodi - căci despre domnia sa este vorba - este doctor Honoris Causa al Universității „Apollonia" din Iași.

George Foca-Rodi s-a născut la Brăila. A studiat pianul cu Dan Mizrahi, Cella Delavrancea și Florica Nițulescu. A colaborat cu Teatrul Național din Iași, datorită Cătălinei Buzoianu. Pentru o scurtă perioadă, a concertat în România, după care a plecat ca refugiat politic în Statele Unite, în anul 1977. A început să cânte în prestigioase săli americane: Lincoln Center, Merkin Hall, Kennedy Center for the Performing Arts (Corcoran Gallery). A cântat în premiera new-yorkeză, sonata în Fa diez minor de George Enescu. Un recital Choppin la Lincoln Center a fost considerat un eveniment muzical deosebit. A primit premiul, din partea Academiei Beoux Arts a orașului New York, pentru piesa An American in Moscow. A concertat pentru Guvernul, Congresul american și Ambasadorii la Washington D. C., într-un recital care a lăsat o impresie foarte puternică asupra publicului și presei americane. În ultimii ani, George Foca-Rodi s-a dedicat compoziției. Printre lucrările sale menționăm 4 Piese simfonice, Passacaghia pentru orchestră, Ave Maria (soprană și orchestră), Sunetele unui sfârșit de secol (Simfonie pentru cor și orchestră), Reverie (piesă simfonică) muzică de cameră, pian etc.

Lucrări simfonice semnate de George Foca-Rodi au fost prezentate la Filarmonica „George Enescu" din București și Filarmonica „Moldova" din Iași.

Cele trei piese prezentate în concert sunt lucrări compuse în memoria victimelor Holocaustului.

În prima parte este vorba de crimele comise împotriva evreilor în anii 1942-1945. Armoniile aspre, uneori bitonale, efectele speciale vorbesc despre frica și teroarea în care au trăit prizonierii. Corul și solista au cântat un text ce vorbește despre durerea tuturor celor care au murit: bătrâni, părinți, copii, piesa încheindu-se cu cele două cuvinte „Never again".

Partea a II-a (Zorii victoriei) începe liniștit, dar curând, muzica devine violentă și aspră. La sfârșitul piesei se aude din nou tema principală. Acum muzica este optimistă, triumfătoare, proclamând împlinirea speranțelor poporului evreiesc care, în sfârșit, după mii de ani se reîntoarce pe teritoriul ce i-a aparținut.

Piesa a III-a, Meditația, este de fapt o rugăciune pentru iubire și pace între oameni. Pe neașteptate, se aud momente de mare violență prin care se dorește a reaminti celor prezenți cât de groaznice sunt războaiele.

Piesa se încheie pașnic, cu o rugăciune simbolică cântată în pace, de corul acompaniat de orchestră.

Reghin la 26.X.2018

Lasă un comentariu