LIMITEAZĂ ȘCOALA CREATIVITATEA COPIILOR?
Drag auditoriu, astăzi am decis sa vorbesc despre o temă pe care nu multă lume o abordează, de care mulți se feresc, însă eu consider că ar trebui să fie mult mai controversată, și anume, educația din școlile României.
Vreau să vă spun de ce consider eu că educația din școlile românești este mult sub nivelul la care ar trebui să fie, că limitează creativitatea unui copil, și că nu îl pregătește pentru viață.
Vă spuneam că școala nu pregătește copilul pentru viață... De ce cred asta!? Pentru că fiecare persoană e diferită, gândește diferit și acționează diferit, dar noi îi învățăm și îi testăm ca și cum ei ar fi exact aceeași persoană. Când spun noi, mă refer la noi, ca țară, ca sistem de învățământ. Îi testăm la fel, și vrem ca ei să se încadreze într-un anumit barem, însă cel mai important și cel mai greu examen este viața în sine. Din păcate, mulți oameni pică acest examen, pentru că încearcă să copieze de la ceilalți, fără să realizeze ca examenul lor e diferit, că fiecare are drumul lui.
După cum spunea Albert Einstein, „Toată lumea e un geniu, dar dacă vei judeca un pește după abilitățile lui de a se cățăra într-un copac, va trăi mereu crezând că e prost".
Dacă facem o simplă căutare pe google „școala mă face...." cuvintele alăturate acestei fraze sunt „plâns", „stres", „bătaie de cap", nu e de mirare că apar din ce în ce mai multe persoane cu depresie, sau că în rândul tinerilor absolvenți sau studenți sunt din ce în ce mai multe persoane cu boli auto-imune, cronice.
Problema este că se pune accentul doar pe lucrurile teoretice, lucrurile care ne fac să sfârșim ca niște roboței, și nu pe cele care ar conta cu adevărat, cum este practica și creativitatea.
Într-o zi, o doamnă învățătoare, la ora de desen, i-a lăsat pe copii să deseneze ce vor ei, întrebându-i apoi, pe rând, ce desenează. O fetiță a spus că îl desenează pe Dumnezeu, învățătoarea a întrebat-o mirată, cum îl desenezi pe Dumnezeu? Nimeni nu știe cum arată Dumnezeu. Fetița i-a răspuns hotărâtă: „O să afli imediat!" Asta denotă faptul că, copiii au o imaginație bogată... imaginație care dispare odată cu creșterea și „educarea" lor în școală.
Cum ziceam, viața este cel mai greu examen, istoria pe care o învățăm în școală, nu ne ajută să ne definim viitorul, cu toții știm să adunăm și să scădem, însă nu știm cum să ne investim economiile, știm să facem alegeri, dar ne e teamă să luăm decizii, știm să analizăm vocile poeților, dar nu ne putem exprima opiniile cu precizie, învățăm despre corpul omenesc, dar nu învățăm cum să ne găsim pe noi, învățăm despre creierul uman, dar nu și despre sănătatea mintală. Învățăm despre modurile de transport, dar nu și de ce călătoritul ne face să creștem, să ne dezvoltăm. La limbi străine învățăm să punem verbul corect în propoziție, nu învățăm să ne exprimăm liber, nu învățăm despre cultura țării. Învățăm să desenăm, dar nu știm să apreciem arta, vrem mereu să ajungem la final, dar nu știm niciodată cum să începem. Învățăm despre celulele plantelor, dar nu și despre sursa mâncării noastre. Ni s-a spus că „X" este singurul loc unde lipsește ceva ce trebuie aflat.
Deci, ce învățăm cu adevărat de la școală? Ne pregătește școala pentru viața adevărată? Știm doar că trebuie să învățăm ca să luăm note mari, ca să ne putem compara cu colegii.
La școală, primim lecția mai întâi, după care primim testul, dar în viață primim testul prima dată, si apoi primim lecția.
De ce nu am putea învăța mai multe despre Pitagora, și nu despre teoremele lui? Dacă am învăța mai mult despre Einstein, și nu despre munca lui? Cum ar fi dacă am învăța despre empatie, și nu despre economie? Dacă am învăța despre inteligența emoțională la fel de mult ca despre ortografie?
Viața este cel mai greu examen, pentru că multă lume se uită la masa celui de lângă el.
ALINA POPONUȚ
E TIMPUL!
„Timpul se scurge, iar planeta noastră va ajunge în punctul în care va fi atât de afectată, încât nu va mai putea susține existența umană" - acesta este titlul unei știri care a trecut neobservată, deși reprezintă scrisoarea către umanitate a 15.000 de oameni de știință de pe întreg mapamondul. Poluarea devine un subiect din ce în ce mai greu de evitat, însă oamenii încă nu știu că puterea de a schimba ceva, stă în mâinile lor.
Conform unui studiu realizat pe parcursul a 10 ani, între anii 2004-2014, cantitatea de deșeuri aruncate anual de populația Europei este de 2.500 de tone, însă, oricât de incredibil ar părea acest lucru, el se aplică multiplicat, întregii planete. Astfel, s-a ajuns, în stadiul în care, există în Oceanul Pacific, la ora actuală, o insulă formată din deșeuri care depășește aproape de 3 ori dimensiunile Franței, iar noi oamenii nu conștientizăm faptul că nu vom mai putea repara răul deja creat, decât prin schimbarea majoră a mentalității fiecăruia dintre noi, începând cu educația și terminând cu modul în care trăim și percepem natura care ne înconjoară. Deși există în variatele forme, ale mass-mediei o puternică încercare de tragere a unui sistem de alarmă, societatea în care trăim astăzi ne îndepărtează de valorile care contează cu adevărat. După cum bine știm, natura ne oferă toate cele necesare vieții, în schimbul unui singur lucru: respect față de ceea ce ne este oferit.
Omenirea a atins un moment de cotitură în ceea ce privește evoluția sa și trebuie să conștientizăm faptul că natura umană se bazează pe relațiile dintre oameni, însă și pe relația dintre om și natură care presupune respectul reciproc. Soluțiile cele mai simple ne sunt, în același timp, și la îndemână, precum încercarea de a minimiza risipa de mâncare, colectarea deșeurilor în spații speciale, evitarea poluării prin aruncarea gunoaielor în locuri improprii, dar și economisirea combustibilului și a apei. Știu că pentru mulți dintre noi aceste lucruri par a fi greu de realizat, însă, dacă fiecare dintre noi vom pune mână de la mână, schimbarea va veni de la sine și acesta este singurul mod prin care putem evita un dezastru. Asemenea legilor care au fost instituite până în prezent, oamenii trebuie să își creeze anumite bariere proprii spre binele tuturor care nu îngrădesc modul de viață, ci îl îmbunătățesc.
Situația planetei noastre poate fi îndreptată, urmând exemplele pozitive reprezentate de măsurile adoptate de unele țări precum Franța, care a decis în anul 2016 să interzică produsele de unică folosință din plastic cu scopul de a elimina plasticul care se degradează greu și pentru a economisi o parte din energia folosită pentru a produce acestuia obiecte. În categoria exemplelor demne de urmat se încadrează, totodată, și Singapore, care a adoptat măsuri care prevăd arderea deșeurilor și folosirea cenușii în favoarea naturii, aceasta dovedindu-se benefică mediului acvatic, dar și măsuri pentru viitor precum reutilizarea apei după un proces de filtrare și colectarea apei din urma ploilor pentru a fi supuse acestui proces.
Poluarea ne afectează viețile, astfel că este imperios necesar să facem schimbări în modul nostru de a trăi și să facem tot posibilul să îndreptăm soarta noastră către ceva ce nu se arată a fi atât de dezastruos. Nu trebuie să depindem de anumite guverne sau politici pentru a remodela lumea în care trăim. Noi, oamenii de rând, suntem mijlocul principal prin care acest viitor incert poate deveni mai frumos.
Vă mulțumesc!
ALEXANDRA MAIER
DRUMUL SPRE SUCCES
În zilele noastre, succesul desemnează un termen important pentru majoritatea oamenilor. O mulțime de oameni își doresc să fie de succes, însă nu au nici cea mai vagă idee că succesul necesită eforturi și profitarea de orice oportunitate. Există multe modalități prin care reușim să atingem succesul, dar cea mai importantă este să avem o minte deschisă și să ne permitem nouă înșine să gândim altfel.
În primul rând, pentru a atinge succesul, ai nevoie de anumite calități. A fi o persoană de succes cere curaj. Dacă nu ești foarte încrezător și sigur pe tine însuți, iar noțiunile noi te înspăimântă, nu vei fi capabil niciodată să descoperi succesul. De asemenea, dacă nu ai o minte deschisă, gândirea ta va deveni automat limitată. De obicei, curajul vine cu antrenament și în porții mici, însă nu este ceva imposibil.
În aceeași ordine de idei, personalitatea îți influențează calea spre succes. Gândurile, ideile, felul tău de a fi. Dacă părțile tale morale și spirituale nu sunt predispuse la a te împinge spre succes, s-ar putea să fii nevoit să faci anumite schimbări. Aici intervine asumarea responsabilităților, asumarea riscurilor, precum și compromisul. Renunți la ceva, pentru a obține altceva în schimb.
Desigur că nu se recomandă să te schimbi dacă nu îți dorești asta, pentru nimeni și nimic. Dar dacă schimbarea este spre și mai mult bine, precum și spre propria fericire, simte-te liber să faci ce îți dorești. Dacă succesul este ceea ce te face fericit, fii sigur că îl obții pe căi curate, pentru a avea sufletul împăcat și pentru a nu avea mustrări de conștiință.
În concluzie, viața nu este ușoară și nimic nu este ușor de obținut. Dacă îți dorești ceva cu adevărat, pune-ți perseverența pe linie și asigură-te că vei face tot ce îți stă în putință ca să ajungi acolo unde ți-ai propus.
SILVIA DUȘA
STIMAȚI PROFESORI, DRAGI STUDENȚI, ONORAT PREZIDIU,
În calitate de Vicepreședinte al Ligii Studenților din Universitatea „Petru Maior", am deosebita plăcere de a mă afla în fața dvs. în acest cadru festiv la deschiderea anului universitar 2017-2018. Această zi reprezintă un nou început atât pentru bobocii care pășesc acum pentru prima dată pe treptele Universității, cât și pentru cadrele didactice care îi îndrumă pe acest nou drum al vieții lor.
În primul rând, doresc să vă felicit pentru alegerea de a fi student la Universitatea „Petru Maior".
Mai departe, am să fac o scurtă prezentare a organizației din care fac parte: Liga Studenților din Universitatea „Petru Maior" este o organizație independentă care reunește prin liberă adeziune studenții acestei Universități și care are o activitate ce se desfășoară independent față de organele de stat.
Asemenea anilor precedenți, Liga Studenților din Universitatea „Petru Maior" își propune să colaboreze cu studenții, să susțină și să le promoveze ideile, să lupte pentru respectarea drepturilor studenților și să se implice în organizarea oricărui fel de eveniment în cadrul Universității. De asemenea, această organizație participă activ și constructiv la viața academică din Universitatea „Petru Maior", contribuie la elaborarea și avizarea regulamentelor, asigură cadrul de desfășurare a activităților sociale și culturale, informează studenții asupra oricărei acțiuni și încearcă să soluționeze orice problemă cu care se pot confrunta studenții.
Orice student care dorește să se implice în astfel de activități are dreptul să se înscrie în Liga Studenților, iar cei care obțin rezultate bune și dau dovadă de colegialitate și devotament, pot deveni în timp membrii în Consiliile Facultăților și chiar Senatul Universității.
Totodată, vă asigur că veți descoperi proiecte îndrăznețe, dezvoltare personală dar și profesională, oportunități noi, legături cu mulți prieteni și „O studenție de neuitat!"
În același timp, vă sfătuiesc să nu neglijați pregătirea dvs. academică întrucât, așa cum spunea Nelson Mandela: „educația este singura armă pe care o poți folosi pentru a schimba lumea".
În încheiere, țin să subliniez că anii studenției sunt cei mai frumoși ani din viața unui tânăr, numai dacă acesta chiar își dorește acest lucru și, zi de zi, muncește spre a atinge acest scop. Gândindu-mă la acest lucru care m-a încurajat ca în ultimii ani să fac ceva nou, vă îndemn și pe voi să nu vă lăsați studenția să treacă pe lângă voi și să încercați să va trăiți visele.
Vă urez tuturor un an universitar plin de realizări!
Vă mulțumesc!
ZSOLT ORBAN
DE CE VIAȚA MERITĂ A FI TRĂITĂ ?
Viața merită trăită așa cum un bloc de piatră merită sculptat. Ca să spună ceva despre sculptor și să lase o amprentă în sufletul celor care văd sculptura. Suntem artiștii propriei vieți. Instinctul nostru de artiști ne spune că viața merită trăită, nu avem nevoie să ni se dovedească asta. Câteodată, parcă ne pierdem acest instinct și ne trezim cu un bloc de piatră în fața noastră. Vedem bucăți de rocă adunate pe jos, sărite din piatră, o daltă. Dovezi că s-a muncit. Dar blocul n-are încă nicio formă, nu ne spune nimic. Și atunci ne apucă o frică. „Ce fac eu cu piatra mea, e deja amiază și nu seamănă cu nimic. Și când va veni seara, n-o să mai văd și n-o să mai pot face nimic, o să stau singur cu blocul meu inform, să-mi țină de urât și-apoi o să adorm și atunci chiar nu mai pot face nimic".
Când apare frica asta, facem un pas în spate și deschidem bine ochii. Și stăm așa și ne uităm la piatra noastră, până vedem ceva. Pentru că noi, oamenii, avem facultatea asta „super-tare" care ne permite să organizăm tot ce ne intră în cap. Amorful ne provoacă disconfort și vom tinde să-l interpretăm imediat, ca să-l putem asimila, adică să-l putem controla. Așa că, revenind la piatra noastră, ne dăm un pas în spate, stăm și ne chiombim la ea, până când vedem acolo o potențială formă. Și apoi începem să lucrăm. Apoi, e bine ca din când în când să ne mai depărtăm, să ne mai uităm, să ne asigurăm că se transformă după cum vrem noi.
Sau poate că tot cioplind, dăm peste ceva acolo. O bucățică prețioasă ori o zonă sensibilă care se sfărâmă prea ușor. Atunci, iar ne depărtăm și poate acum vedem altceva acolo, ne facem alt plan. Și tot așa. Numai că nici piatra asta a noastră nu e tocmai piatră, uneori ni se pare fluidă, nu stă la sculptat. Parcă se scurg și se contopesc într-un lac în care mai găsește-ți piatra dacă poți. Te trezești că vine unul și te-ntreabă „ce faci, dom'le, pe-aici curge piatra mea, ia dă-te mai încolo!" Sau altul îți zice „Cred că piatra asta care băltește aici, era a dumitale, poftim". Și te uiți la ea, o fi a ta, n-o fi, s-o iei sau s-o cauți în continuare pe-a ta?Și-atunci trebuie să-ți cauți prietenii sau să cauți în tine și să-ți aduci aminte cum era piatra ta și așa o vei putea recunoaște și o vei găsi. Și iarăși va prinde formă sub privirea ta și va fi din nou solidă și controlabilă. Și, într-o zi, îți dai seama că piatra ta e lumea întreagă, e tot universul cu toți oamenii din el, cu tot ce există și se întâmplă în el. Uau. Copleșitor. Pentru că e copleșitor, tindem să ne rezervăm o bucățică și să ne mărginim la a ne uita numai la ea în fiecare zi. Oricum alegem să trăim - în mijlocul lumii mari sau în mijlocul lumii mici - cred că putem fi fericiți. Dacă avem încredere în noi și în lumea noastră.
AURELIA GERMAN
DRAGI PĂRINȚI ȘI DRAGĂ BUNICĂ,
Ne aflăm astăzi aici, pentru a celebra o persoană deosebită mie, un suflet drag care mi-a ocrotit toți pașii și de la care am învățat multe lucruri. În această frumoasă zi o sărbătorim pe draga mea bunică care a împlinit frumoasa vârstă de 75 de ani și la care vreau să-i adresez câteva cuvinte.
Se spune că „cine nu are bunici, să își cumpere" pentru că un bunic este precum o comoară. Sunt totalmente de acord cu această frază, fiindcă bunicii au darul de a găsi în orice lucru rău, o fărâmă de bine. Dumneaei m-a învățat că indiferent cât de rea e lumea și egoistă, eu să nu fiu la fel. Să fiu bună cu oricine, chiar dacă mi-a greșit, și să ofer cât pot eu de mult altora, căci „Este mai multă fericire în a da decât în a primi". O persoană generoasă dăruiește cu bucurie din timpul, energia și resursele sale, pentru a-i ajuta pe alții. Generozitatea nu se măsoară după mărimea unui cadou, ci după motivația celui care-l oferă. Asta este o lecție pe care am învățat-o de la bunica mea.
Îmi aduc aminte când eram mică și, ca orice copil, îmi plăcea să mă joc, să fug, să fiu mereu pe afară, indiferent de vreme și de anotimp, ea îngrijindu-se mereu de mine și de sănătatea mea îmi spunea să mă îmbrac în sezonul rece, să nu plec prea departe și să am grijă să nu mă lovesc sau să cad. A fost mereu grijulie cu mine și pentru acest lucru aș vrea sa fiu și eu la fel cu dumneaei. Însă, cărările vieții câteodată mă duc departe și parcă cu greu ajung acasă. De câte ori merg pe la bunica mea, îi promit că o să vin mai des și că data viitoare o să am mai mult timp să stăm de vorbă și să îmi povestească cum era ea la vârsta mea, cum erau oamenii de atunci, cum era societatea, la ce visa ea cu adevărat. Tot timpul mă așteaptă cu o privire caldă și plină de bucurie. Mi-a spus că trebuie să învăț, să fiu disciplinată în tot ceea ce fac pentru a ajunge acolo unde îmi doresc. M-a învățat multe lucruri, fiindcă are o experiența vastă de viață. Are răbdare, cuvintele sale îmi oferă mângâiere și îmi aduc bucurie în suflet. Îmi respect și îmi iubesc foarte mult familia, pentru că ei sunt tot ce am mai scump pe lume și le mulțumesc mult pe această cale, că au fost alături de mine în toate deciziile pe care le-am luat și m-au ajutat cu multe sfaturi bune, care mi-au folosit în viață. Iar la bunica, care mă aștepta mereu cu sufletul la gură să vin acasă, Dumnezeu să-i dea putere și sănătate să ne trăiască cât mai mulți ani și să se bucure de fiecare zi din viața ei.
Astăzi este ziua ta de naștere bunico, eu din tot sufletul te felicit la această minunată sărbătoare. Să te simți bine mereu, cu zâmbetul pe față, uitând de bătrânețe, să fii iubită și, cel mai important, sănătoasă și plină de putere.
IBOLYA RETI
