“Iubită națiune română,
Lanțurile asupritorilor au căzut de pe trupurile noastre. Le-au rupt sângele jertfit de frații noștri din regatul liber, le-au rupt surorile noastre latine: Franța și Italia, le-a rupt puternica Anglia, le-a rupt înțeleptul Wilson.
Începând de la regele Bela al III-lea și până astăzi, poporul român din Transilvania și Ungaria a suferit cele mai mari nedreptăți și împilări, cele mai grozave prigoniri și chinuri trupești și sufletești. Sufletul nostru românesc ne-a fost încătușat de veacuri, căci pietre grele - ca de moară - apăsau pieptul nostru. Peste tot în lume nu există popor care să fi suferit mai mult ca noi. Sate și ținuturi întregi sunt istovite de foame și sărăcie, pe când toate lichelele, ca niște lipitori flămânde, ne-au supt sângele și și-au adunat de pe spatele nostru averi de sute de mii și chiar de milioane, sub ocrotirea și cu sprijinul sistemului de guvernare.
Chiar și jertfele enorme, ce le-a adus poporul român în cursul acestui război pentru “tron și patrie”, ni le-au răsplătit cu temnițe, cu răpirea ilegală a școlilor primare din Ardeal, cu oprirea românilor de a mai cumpăra un petec de pământ, iar tronul - ca suprem comandant al armatei - ne-a poruncit nu numai să luptăm împotriva vestitorilor libertății popoarelor, ci ne-au silit să comitem barbaria de a trage și în frații noștri de sânge.
Pe mine m-a amenințat vechiul guvern feudal cu pedeapsa Regelui pentru Pastorala plină de demnitate de la Crăciunul trecut (1917), ba chiar au făurit deținerea și destituirea mea, câștigând martori pentru a spune că sunt autorul moral al faptelor unor spioni deținuți deja de 8 luni pentru divulgare de planuri militare unui atașat militar al României. Dar capitularea în aceeași săptămână a Bulgariei i-a împiedicat în executarea planului. Și acestea pentru ce? Pentru că și în cele mai grele momente mi-am apărat cum am știut mai bine - cu demnitate și hotărâre - neamul și așezămintele lui.
Dar duhul dumnezeiesc din puternicele principii de libertate, propovăduite de Wilson și de Antantă, a prăbușit guvernul cu toți «eroii» sistemului vechi; și la lumina zilei s-au ridicat și la putere au ajuns elemente mai cinstite și mai democratice ale neamului maghiar, care “promit” dreptate și deplina libertate și pentru celelalte națiuni din țară.
Ca oameni și creștini, ne bucurăm din tot sufletul de succesul națiunii maghiare și îi dorim tot binele în viitor, dar noi - românii - vrem să ne conducem și să fim stăpâni pe noi și pe toate ale noastre.
Iubiți fii,
Cu toate că mai sunt încă «viteji» răzleți, care - ca la Borlova - sub pretextul de a restabili ordinea, dar de fapt din ură față de noi, mai varsă sânge românesc de copil nevinovat, totuși, în curând, vor ști și aceștia, și toți, că robia noastră s-a sfârșit pentru totdeauna.
Națiunea română își va croi singură soarta și viitorul său, cu ajutorul fraților săi de pretutindeni și cu ajutorul factorilor mondiali și internaționali, care ne sunt binevoitori.
Vom fi mulțumitori și acelor maghiari care ne vor sprijini în această direcție. Până atunci, vă îndemn pe voi și pe toți românii, precum veacuri de-a rândul nu ne-am pierdut bunul cumpăt, să nu ne pierdem răbdarea nici acum, ci să păstreze toți ordinea, buna liniște și să cruțe viața și avutul aproapelui, chiar și al celor străini care ne-au fost răuvoitori, căci numai prin ordine vom da dovezi lumii că suntem vrednici de deplina libertate, ce se cuvine națiunilor civilizate.
Anarhia, ce a fost văzută de unii dintre noi în alte părți, nu trebuie să ne-o însușim. Poporul român să rămână, cum a fost totdeauna, nobil; deci, să nu ne compromitem noblețea sufletului prin nesocotință și ușurătate și, mai ales, frumoasele zori ale libertății să nu le întunecăm cu porniri de vandalism copiat. Din contră, să iertăm tuturor toate, chiar și celor ce ne-au asuprit, pentru bucuria reînvierii.
Iar ca să putem împlini acest scop măreț, vă sfătuiesc, ca tot poporul - cu mic cu mare - de la vlădică până la opincă - să fie supus Consiliului Național Român.
Porunca Consiliului Central sau a Marelui Sfat Național Român trebuie să fie sfântă tuturor, și atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu, uniți în cuget și simțiri și bine disciplinați, vom ajunge acea mare zi cu soare, acea mare sărbătoare, în care cu toții vom înălța rugăciuni fierbinți de mulțumire către Cel de sus, care ocârmuiește lumea și popoarele ei; apoi, cu lacrimi de bucurie, vom încinge hora mare a unirii tuturor românilor din hotare în hotare.
Trăiască Marele Sfat Național Român!
Trăiască redeșteptarea neamului întreg!
Binecuvântarea noastră arhierească asupra lucrărilor lui și a conducătorilor lui.
Doamne, fii în veci cu noi, și cu toți care împlinesc voia Ta!”
(“Cuvinte despre Marea Unire”, Ed. Basilica, București, 2018, pag. 18-22)
