„Poporul român” este unul dintre cele mai vechi popoare din Europa și cel mai frumos exemplu istoric de continuitate a unui neam, fie că este vorba de traci, de geți, de daci. Locuitorii pământului românesc au rămas aceiași din Europa neolitică, a pietrei șlefuite, până în zilele noastre, susținând, astfel, printr-un exemplu poate unic în istoria lumii, „Continuitatea unui neam”.
***
„Ipocrizia”? - Precum un clopot dogit nu își recapătă niciodată limpezimea sunetului, tot astfel, o inimă strâmbată de ipocrizie și demagogie nu își mai dobândește sinceritatea simțirii în veci. „Mândria”? - E nebunie, iar lipsa de demnitate, înjosire; Lenea e vițiu (viciu, păcat), iar Agitațiunile, deșertăciune; Egoismul este vrednic de ură, iar mania devotamentului încurcă lumea; o Cumpătare! Singură tu-mi ești dragă. Mândria deschide minții omului un drum la cotitura căruia nebunia îl pândește.
Adina Olănescu (1860-1907), scriitoare cu o educație aleasă din părinți: tatăl-magistrat, procuror, judecător, trecând apoi ca avocat pledant, în Baroul de Ilfov, de unde, în 1947, a fost dat afară pentru că nu s-a înscris în Partidul Comunist Român; mama, a fost scoasă și ea afară din barou pentru aceleași motive, fiind nevoită să dea lecții de pian și franceză. Adina Olănescu a primit o educație severă, fără radio și ziare, dar, pe ascuns, cu aventurile submarinului Dox. A trăit o lume a cărților, încurajată mereu de discuțiile pe care le avea, până târziu, cu mama în limba franceză.
Lecturile din tinerețe i-au modelat caracterul. A crescut alături de cărțile marilor scriitori: Turgheniev, Dostoievski, Tolstoi, James Hilton, Ștefan Zweig, Pearl Buck, Ioseph Kessel ș.a. Este și autoare de citate: „Când o epocă e săracă în opere de valoare, vinovat e publicul, nu artiștii”,
„Dacă te lași exploatat, lumea te numește bun; bun ești însă când dai, nu când ți se ia”.
„Lumea întreagă îți aparține - dacă știi să o admiri”.
„În cea mai adâncă decădere, inima omului păstrează o scânteie luminoasă; puțintică o poate iarăși transforma în flacără vie; numai deznădăjduirea o stinge cu desăvârșire”.
P.S. „Vegheați, dar, că nu știți când va veni stăpânul casei; sau seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșilor, sau dimineața. Ca nu cumva venind fără de veste, să vă afle pe voi dormind. Iar ceea ce vă zic eu vouă, zic tuturor: Privegheați!” (Marcu 13, 35-37).
„CUGETĂRI” – vol. XII
