VREM, NU VREM, TÂMPENIA NE ÎNCONJOARĂ DIN CE ÎN CE MAI MULT

Așa-i viața, la scară individuală, mai devreme sau mai târziu, într-un fel sau altul, tâmpenii facem cu toții, fără ca tâmpenia să fie una cu prostia. Din tâmpenie îți mai poți reveni, din prostie, niciodată. Când vorbim, însă, de tâmpenie la scară individuală, baiul nu-i prea mare. Necazul e foarte mare când tâmpenia se ridică la numele mari. Nu „eu", „tu" sau „el", ci noi, voi sau ei", situație în care tâmpenia devine epidemică, nu mai e punctuală, nu mai e tranzitorie, a prins rădăcini parazite și își trage seva din noi. La scara celor care ne reprezintă, problema e una mult mai serioasă - pentru că de-acolo, de la scara numelor mari începe politicul și apoi, ceea ce recoltăm, aia cultivăm. Cred că ceea ce am făcut de 28 de ani de libertate, nesiliți de nimeni, ne-a condus la tâmpenia ambiantă de astăzi. Ne-am silit să fim cât mai critici, moralizatori sau intransigenți, de frică să nu se repete ce știam că-i rău timp de 45 de ani, numai că, surpriză! am dat astăzi, de un rău mai cumplit, pe care nu-l bănuia nimeni în 1990.

Suntem nervoși, prăpăstioși, paranoici și frustrați, ne-au manipulat toți incompetenții, care cum au vrut! Ei sunt astăzi niște tâmpiți bogați, prosperi și liniștiți, noi nu! Ar fi timpul să ne încurajăm, să ne valorizăm și să valorizăm cinstea, competența, priceperea și adevărul și să fim mai exigenți cu cei cărora le acordăm încrederea, dar nu isterici ca cei de-acum (…). Școala românească de toate gradele a dat țării generații întregi de specialiști, dar și de tâmpiți cu diplomă. Toți cei care și-au plătit pe sub masă examenele, licențele, doctoratele, corigențele au dreptul să se numească tâmpiți atestați. Însă, oricâte certificări de calitate vor dobândi, peste ele va rămâne întotdeauna diploma de ins care s-a dedat la tâmpenii. Asta ca să nu mai punem la socoteală pe miile de profesori ajunși la catedră, indivizii ajunși în Guvern, Parlament, funcții foarte înalte, pe temeiul unor diplome cumpărate și cu însoțire neoficială de tâmpiți.

Acolo „sus" au pătruns indivizi care ar trebui să fie cinstiți, loiali și drepți, așezați, care să facă bine pentru națiune, dar e așa?! O mulțime de oameni, greve și demonstrații, cred că unii dintre politicieni sunt de-a dreptul tâmpiți, cum să-i contrazici? Sau că sunt hoți. Avem vreo dovadă că nu e așa? Efectele tâmpeniei sunt atât de evidente în zilele noastre, încât nimeni nu mai poate contesta existența acestui fenomen. Adevărul se contestă, minciuna nu. Tâmpenia pe la noi reprezintă fenomenul de creștere anuală de tâmpiți la nivel național. Se vede cu ochiul liber cum politicienii gândesc „pe dos" sau nu mai gândesc deloc. Tâmpenia a evoluat treptat și a luat diverse forme pe măsură ce partidele au continuat să polueze țara cu tot felul de gunoaie umane ajunse la vârf, făcând abuz de putere, sfidându-i pur și simplu pe cei care i-au ales.

Ne întrebăm mereu de ce politicienii nu se ocupă de cei care i-au votat să meargă în Parlament? Unii s-au tâmpit, confundând constituția cu un statut de societate comercială, alții au confundat justiția cu o răfuială politică. Toate acestea duc la tâmpenii, iar efectul, așa cum vedem cu toții, este dezastruos. Efectele tâmpiților ne amenință pe toți și pot duce din ce în ce mai mult la distrugerea țării și a dreptului la o viață decentă. Cu atâta „vrăjeală", minciună, manipulare și demagogie ne-am tâmpit cu toții, iar această tâmpenie este, vădit, în creștere spre metastază.

Lasă un comentariu