Numai în Hristos își găsește omul raționalitatea și verticalitatea, demnitatea și libertatea, pentru că El este Rațiunea supremă. Iar viața, adevărul și harul vin de la Tatăl prin Fiul, în Duhul Sfânt. În Persoana lui Hristos Mântuitorul, i s-a deschis omului calea spre îndumnezeire. Însuși Domnul este calea de la imanență la transcendență... Invitația Mântuitorului „Veniți după Mine" (Matei 4,19) n-a rămas numai „în vremea aceea", pe Țărmul Mării Tiberiadei, ci se repetă și se va repeta mereu, cât va dura omenirea, pentru că Hristos este cu noi „până la sfârșitul veacurilor" (Matei 28,20). Hristos este Calea Mântuirii; urmându-L pe El, vom avea lumină, bucurie și speranță.
* * *
Creștinul care urmează lui Hristos este un om al bucuriei, indiferent de necazurile, greutățile și primejdiile care apasă viața sa. „Cu tot necazul, sunt covârșit de bucurie" (Corinteni 7,4) - spune creștinul adevărat. Bucuria creștinului cuprinde tot ce, în această lume este frumos, sfânt și bun. Îndeplinindu-și datoria și având conștiința curată, creștinul are sufletul plin de adevărata bucurie. Dar cea mai mare bucurie a lui este bucuria de a viețui în Hristos Iisus. La această euforie duhovnicească îndeamnă Sfântul Apostol Pavel pe creștini: „Bucurați-vă pururea întru Domnul!; și iarăși vă spun: Bucurați-vă!" (Filipeni 4,4). Datorită acestei bucurii, creștinul ajunge la o concepție optimistă despre lume și viață, care își are izvorul într-un desăvârșit echilibru sufletesc. Acest optimism evanghelic generează curaj și îndrăzneală în lupta cea bună și îl determină pe creștin să alerge cu entuziasm spre ținta desăvârșirii (mântuirii n.a.).
* * *
Ascultarea (virtute creștină n.a.) înseamnă predarea noastră în iubire și pocăință lui Dumnezeu, murind noi înșine, așa încât Dumnezeu să trăiască în noi. Astfel, ne ridicăm îmbrăcați cu dreptatea Sa, după ce am ieșit din legăturile și cursele vanității și ale egoismului. Nouă ni se dă veșmântul crinilor țarinii și hrana păsărilor cerului și nu ne mai îngrijorăm de ce vom mânca și de ce vom bea sau cu ce ne vom îmbrăca. În acest fel, vom porni pe calea spre Împărăție, pășind pe urmele Domnului (Matei 6, 24-34), îmbrăcați într-un veșmânt nou pe care ni-l dă El, veșmântul smereniei și al blândeții. Ascultarea de alții în comunitate este cura împotriva egoismului.
Din volumul „HRISTOS, SALVAREA NOASTRĂ"
