* Omenirea actuală aleargă cu stăruință și încăpățânare pe calea egoismului și a păcatului, refuzând să se întoarcă la Dumnezeu, “Cel ce voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (I Timotei 2,4). Chiar cei buni sunt lipsiți de energie spirituală și fascinați de duhul lumii, din cauza mediului nesănătos și corupt în care trăiesc. Privind în jur, ne îngrozim de lanțul nesfârșit al nelegiuirilor: relele nevindecabile ce se întind, violența și ura care explodează, nenorocirile care se succed, războaiele și amenințările care se extind. Dar să nu disperăm, fiindcă Cel născut din Maria Fecioara Se numește Iisus, adică Domnul “Care mântuiește pe poporul său de păcate”. Astăzi suntem chemați să ne schimbăm viața în bine, împodobind-o cu smerenia și simplitatea, cu iubirea și candoarea pururea Fecioarei Maria, care este Mama speranței sigure și a mângâierii nesfârșite. Ea are de la Fiul ei biruitor sarcina de a ne conduce pe “drumul ce duce la viață” (Matei 7, 14).
* * *
* Creștinul care se luptă “lupta cea bună” împotriva pornirilor rele își îmbunătățește viața sa morală și se eliberează de tirania viciilor și de dominația egoismului. Aceasta înseamnă că a dobândit virtutea nepătimirii care, în opinia Sfântului Petru Damaschinul “nu este o singură virtute, ci nume pentru toate virtuțile”. Eliberat de păcate și înfrumusețat cu nepătimirea și cu iubirea, omul își vede sensul și valoarea lui, restabilizat în el prin Botez, la asemănarea cu Dumnezeu. De acum, viața creștinului este cu adevărat o viață în Hristos, este stare de liniște și de odihnă a sufletului, o stare în care el poate exclama: “Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2,20).
* * *
* Școlarul se pregătește un an întreg pentru o zi, cea a examenului, în care se va aprecia munca lui. Creștinul se cade să se pregătească o viață întreagă pentru ziua judecății, pentru ziua când se va întâlni cu Dumnezeu. Dacă ne vom gândi bine la sfârșitul vieții noastre, ne vom feri de păcat. Nu este bine să amânăm pregătirea, căci dacă azi nu suntem gata, mâine s-ar putea să fie prea târziu. Sfântul Ioan Iacob Hozevitul spune așa de frumos: “Până când mai este vreme, Caută-ți liman, Dacă soarele se pleacă, Luntrea vieții se îneacă”. Aurul și argintul de le va pierde cineva, poate în locul lor să afle altele. Dar vremea pierzându-o, alta nu va mai putea afla în locul ei. Să urmăm și noi în calitate de creștini sfatul Sfântului Apostol Pavel: “Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele” (Efeseni 5,16).
Din volumul “HRISTOS, SALVAREA NOASTRĂ”
