“DUMNEZEU ÎNTINDE O MÂNĂ DE AJUTOR CELUI CARE SE STRĂDUIE DIN GREU A-L GĂSI”.
Aeschylus (525-456 î.Hr), dramaturg grec antic, considerat părintele tragediei clasice. A participat la bătălia de la Marathon, împotriva perșilor, unde a dat dovadă de curaj și devotament. El a considerat drama un instrument de propagandă națională prin care dorea să trezească în sufletele spectatorilor dragostea de patrie, cultul virtuții, supunerea față de zei. A scris peste 90 de piese de teatru. Spre sfârșitul vieții a suferit o deziluzie totală prin înfrângerea perșilor de o armată modestă grecească, dar și de faptul că se considera pe sine un zeu, refuzând dreptul la existență al celor care nu sunt aidoma lui.
***
“ DIN JERTFE ȘI DIN SÂNGE, SE NASC EROII LEGENDARI, / SE NASC POPOARE VÂNJOASE, VREMURI NOI ȘI VREMURI MARI”.
Anton Bacalbașa (1865-1899), ziarist, prozator și traducător român, creatorul personajului literar Moș Teacă. Împreună cu Ion Luca Caragiale a editat prima serie în anul 1893 a revistei umoristice “Moftul român”. A făcut parte din mișcarea muncitorească și a colaborat la “Contemporanul” și la publicațiile socialiste “Emanciparea” și “Drepturile Omului”. A susținut valabilitatea artei cu tendință și a argumentat inconsistența conceptului “artă pentru artă”.
***
Cunoscutul matematician AMPERE, în momentele calculelor matematice, își astupa ochiul stâng. Un prieten l-a întrebat de ce face acest lucru? Iată ce răspunde: “Cu ochiul drept urmăresc de aproape socotelile mele; iar cu ochiul stâng (ochiul inimii) citesc adânc la planurile lui Dumnezeu, care a croit și a urzit firea înconjurătoare, ce ne stă în față, ca un mare semn de întrebare. Cu chipul acesta, lumina ochilor mei e ajutată de lumina lui Dumnezeu. Puterea minții mele se sporește prin puterea lui Dumnezeu. Numai astfel lucrând, știința mea va fi lucrarea cea mai plăcută lui Dumnezeu; iar nicidecum o unealtă vătămătoare în mâna diavolului”.
Andre-Marie Ampere (1775-1836), fizician și matematician francez. A descoperit legea interacției curenților electrici (1820) și a propus ipoteza curenților moleculari pentru explicarea magnetismului corpurilor, fiind considerat unul dintre principalii fondatori ai electromagnetismului. A fost un autodidact, studiind matematica, chimia, fizica, științele naturale, muzica, filosofia și sociologia. La 12 ani cunoștea calculul diferențial și integral, la 13 ani a prezentat Academiei din Lyon un tratat despre secțiunile conice și un memoriu asupra rectificării unui arc oarecare de cerc mai mic decât o jumătate de circumferință. Până la 20 de ani a citit cele 20 de volume ale Marii Enciclopedii, întocmite de Diderot și Alembert. Ampere cunoștea mecanica analitică a lui Lagrange, precum și limbile latină, greacă și italiană. Unitatea de măsură a intensității curentului electric îi poartă numele: “ampere”, fiind una din unitățile de măsură fundamentale.
P.S. “Credința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute. Fără credință, nu este cu putință să fim plăcuți lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că se face răsplătitor celor care Îl caută” (Evrei 11,1; 6).
“CUGETĂRI” vol. XII
