Vedem, așadar, de ce Dogma Pururea Fecioriei este sinonimă cu Mântuirea: pentru că asigură Perenitatea Mântuirii = Veșnicia Împărăției lui Dumnezeu! Dacă Maica Domnului n-ar fi Pururea Fecioara, Biserica următoare ei în istorie nu ar mai fi avut capacitatea de a-L aduce pe Hristos Viu în Trupul-și-Sângele Sf. Împărtășanii, ceea ce înseamnă că ar fi dispărut Efectul Îndumnezeitor al acesteia, deci Mântuirea nu s-ar mai fi înfăptuit în Istorie!
Nu e așa? Iată, Ioan 6,53: “Și le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veți mânca Trupul Fiului Omului și nu veți bea Sângele Lui, nu veți avea viață în voi”. Dar de unde ne vine această Mâncare ne spune într-o vedenie a Împărăției unde se săvârșește Sfânta Împărtășanie a Bisericii (Iezechiel 44,1-3, aici, din Biblia Anania):
“Atunci m-a adus îndărăt pe calea exterioară a porții templului, cea care căta spre răsărit; iar aceasta era încuiată. Și mi-a zis Domnul: “Ușa aceasta va fi încuiată; ea nu se va deschide și nimeni nu va trece prin ea; căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, va intra printr-însa, și ea va fi încuiată. Cât despre principe, el va ședea în fața ei să mănânce pâine înaintea Domnului; pe calea pridvorului porții va intra, și pe ea va ieși”.
“Poarta Templului” este Maica Domnului care caută la Răsăritul Luminii Dintâi - Iisus Hristos. Iar “ușa aceasta” - despre care zice Hristos la Apocalipsă (3,20) “Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine” - de asemenea este Maica Domnului ce “va fi încuiată; ea nu se va deschide și nimeni nu va trece prin ea; căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, va intra printr-însa, și ea va fi încuiată”.
Așadar “Poarta templului, cea care căta spre răsărit (și care) era încuiată” este însăși Calea Răsăritului Luminii-Hristos a Dumnezeirii în Pururea Răsăritul Zilei Întâi a Facerii, din Pământul Netocmit și Gol al Pururea-Fecioarei, din Apă și din Duh - acelea mărturisite lui Nicodim!; Calea Atot-Fecioriei care trebuie să rămână pururea închisă lumii pentru a rămâne pururea deschisă Întrupării lui Dumnezeu, Calea de Unire a Cerului cu Pământul, prin care este pururea “Precum în Cer așa și pe Pământ”; este Calea prin care și pământul ființei omenești se face în Duhul Pământ din Pământul Netocmit și Gol al Maicii Domnului Pururea Fecioarei “căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, va intra printr-însa, și ea va fi încuiată”! Poarta aceasta cea pururea deschisă lui Dumnezeu între Cer și Pământ este Maica Domnului Pururea Fecioara!
Iar principele - cel ce se mântuiește - este cel șezut în fața Porții dinspre Răsărit “să mănânce Pâine înaintea Domnului”, Pâinea Cea din Vin, Trupul și Sângele lui Hristos Întrupat! Iar Pâinea o mănâncă Principele “în fața Porții dinspre Răsărit” precum în fața Porții Împărătești care caută la Răsărit a Sf. Altar al Bisericii, așadar Sf. Împărtășanie a Bisericii! De aceea nu trebuie confundată “calea (omenească) a pridvorului Porții” cu “Poarta cea Încuiată care căta spre Răsărit” pentru că cei care le-au confundat au distrus menirea și putința pururea-fecioriei bisericilor lor de a aduce din Răsărit Lumina Pururea Fecioriei, pe Iisus Hristos; și au rămas în Întuneric (cel mai de dinafară) Principi fără Țară!
Principe fără Țară este cel (ce s-a) lipsit de Țarina Pământului Netocmit și Gol, între care întâiul (al josniciei) este Satana cel căzut pe pământul a toată necurăția; ca și, din păcate, cei care urmându-i acestuia blochează prin profanarea duhovnicească a Porții care căta spre Răsărit pogorârea din Cer pe Pământ a lui Hristos în Sf. Împărtășanie; și făcând astfel, rămân ouă fără de sămânța Mântuirii!
Așadar, consecința importantă a unora precum cele spuse aici este că (prin Hristos) Vechilul Legământ (cel) cu Templul Vechitestamentar s-a transformat de către Hristos prin intermediul Maicii Domnului în Noul Legământ (cel) cu Biserica Noutestamentară. Așadar, Templul s-a asimilat în Biserică, care se va asimila în Împărăția lui Dumnezeu; și toate trei sunt în chipul Maicii Domnului. Instituția Templului este depășită istoric, iar cea actuală a Bisericii va fi la rândul ei depășită și asimilată în Împărăție; și toate trei au fost construite de Dumnezeu în istorie după proiectul Maicii Domnului ca fiecare să poarte, progresiv, pe Hristos în lume: în duh profetic în Templu, prin Naștere în Biserică, față către față Soare de Lumină în Împărăție! Dar pentru aceasta toate trei trebuie să rămână Pururea Fecioarei în chipul Pururea Fecioriei Maicii din care s-au clădit în lume!
Dar în Biserică nu toți au păstrat curăția duhovnicească de Pururea de Dumnezeu Născătoare, pe care, răpind-o și maculând-o cu duhul umanist-dialectic, au transformat-o din Biserica Maica Domnului a lui Hristos în biserici ale oamenilor; plătind însă cu mântuirea sufletelor lor această profanatoare aventură duhovnicească.
Propriu-zis, Templul pe care îl vor reconstruit vechitestamentarii este Maica Domnului. Am făcut mai sus asocierea între templu, tâmplă și te-umplu, unde tâmpla denotă revelația (profetică) ca rost al (instituției) Templului, iar te-umplu denotă Nașterea lui Hristos din Fecioară și calitatea Bisericii de a fi plină și plinită cu Hristos în Trupul și Sângele Sf. Împărtășanii! De aceea venirea de la sfârșitul vremurilor a lui Hristos trebuie că va fi asociată cu o prezență a Maicii Domnului în atributul ei fundamental al Pururea Fecioriei Pământului Netocmit și Gol cu Apele Primordiale.
Iată, așadar, ce este Intrarea Maicii Domnului în Biserică, marele praznic bisericesc unde o dulce copiliță de trei ani urcă singură treptele Templului Vechitestamentar spre a Naște pe Dumnezeu pe pământ!
Și poate ca o îmbărbătare a noastră, a celor prea adesea căzuți în robia pământului, este că această atât de înalt-smeritoare Sărbătoare a Maicii Domnului și a Fiului ei Dumnezeu ni s-a dat nouă, iată, foarte aproape de Ziua Națională, ca să ne reamintească că nu mulți ai lumii sunt dăruiți cu un atare Dar Dumnezeiesc: de a fi Grădină a Maicii Domnului pe pământ! Ea este pricina și reazemul Unirii noastre Naționale! Ei să închinăm acest An Centenar!
