Cercetătorii britanici de la Institutul de Neuroștiințe Cognitive din Londra, citați de adevărul.ro, susțin că adolescenții sunt supraestimați de părinți și de profesori, deși creierul lor nu este suficient de dezvoltat pentru a lua deciziile corecte, așa cum se așteaptă adulții din jurul lor.
Studiul concluzionează că așteptările prea mari de la tinerii cu vârste între 14 și 18 ani îi pot transforma pe aceștia în adulți nefuncționali.
„Atunci când interacționăm cu copiii mici, nu ne așteptăm ca ei să se poarte ca adulții sau să fie raționali. Părinții și profesorii trebuie să înțeleagă că nici creierele adolescenților nu sunt pe deplin formate, tocmai din acest motiv unii cad sub influența prietenilor nefaști.
Așteptări mari există de la adolescenți nu doar acasă, unde mulți părinți îi lasă pe tinerii de 14-18 ani să se descurce pe cont propriu, ci și la școală, unde profesorii ajung să aibă pretenții foarte mari de la ei. Și cerințele sunt ridicate, iar problema este că nu există o curriculă adaptată la capacitățile elevilor.
Într-adevăr, sunt și părinți și profesori care au pretenții prea mari de la copii. Spre exemplu, au pretenția ca ei să învețe mai mult, deși unele concepte sau noțiuni sunt peste putința lor de a fi pricepute. Pe de altă parte, sunt cazuri în care și elevii au tendința de a se considera adulți, mai capabili decât sunt în realitate. Apoi, există și tendința inversă, cea în care părinții îi consideră pe propriii copii mai mici decât sunt în realitate.
Însă, tocmai pentru a nu îi frustra pe adolescenți, școala și dascălii ar trebui să se adreseze nevoilor tinerilor și să schimbe modalitățile de predare, venind astfel în sprijinul elevilor. Curricula e o nenorocire, școala se comportă ca un malaxor. În loc să se plieze pe cerințele elevilor, e invers. Elevii trebuie să se plieze pe ce vor profesorii, școala. O școală nu e bună sau rea, ea este bună dacă răspunde la cerințele elevului.
Pe de altă parte, neurologii afirmă că adolescenților trebuie să li se dea șansa să se dezvolte, iar vârsta de 14-18 ani este esențială pentru ca aceștia să absoarbă informațiile care le vor fi utile în viitor. Totuși, este esențial ca tinerii să nu fie puși sub presiune pentru că efectul poate fi unul advers.
În creier, există niște ferestre de oportunitate, de învățare. Un lucru nefăcut la timp nu mai poate fi făcut niciodată. Adolescenții trebuie crescuți într-un climat personal pozitiv, nu trebuie să îi pui sub presiune, dar trebuie să distingem aici presiunea emoțională a așteptărilor și modul în care noi, ca părinți sau dascăli, formulăm așteptările acestea.
Trebuie să le oferi șansa de a învăța foarte mult, pentru că aceasta e perioada în care creierul asimilează cel mai mult. Este nevoie de educație serioasă și de mare profunzime în perioada aceasta. Dacă poți să motivezi și să stimulezi adolescentul e foarte bine.
Adolescența este vârsta marilor experiențe, iar tinerii trec acum prin crize existențiale de identitate. Când adulții au o atitudine de cooperare, adolescentul vede în aceștia un partener de dialog. Dacă adultul refuză cooperarea cu adolescentul, atunci el manifestă rezistență, sub diferite forme, față de tendința acestuia de a-i îngrădi personalitatea, de a-i orienta modul de a gândi și de a acționa.
Raporturile dintre adulți și adolescenți pot deveni conflictuale, cu deosebire când atitudinea adultului rămâne neschimbată. La unii adolescenți, asemenea raporturi tensionate duc și la sentimentul înstrăinării de familie", concluzionează specialiștii.
