Un creștin adevărat trebuie să fie convins că ceea ce face bun, în fiecare zi, face pentru Dumnezeu. Dacă facem mult vom avea mult, dacă facem puțin vom avea puțin, dacă nu facem nimic, nimic nu vom avea. Fericiți vor fi cei ce au lucrat și au adus rod prin răbdare, dar vai de aceia care, deși au avut timp, au îngropat talantul și s-au asemănat smochinului din Evanghelie ce n-a adus rod și s-a uscat. Ce păcat că atâtea suflete se uscă tot mai mult, ca plantele fără hrană și fără apă. Hrana lui Dumnezeu există, dar nu se ating de ea, roua Lui e abundentă, dar nu se lasă spălați. Fericirea e pregătită pentru toate sufletele, dar atâția o refuză cu o comportare răzvrătită. Noi suntem aceia care, prin comportarea noastră zilnică, hotărâm dacă vom avea o veșnicie de bucurie: cu Dumnezeu pentru totdeauna, sau una de durere: fără Dumnezeu, în durere!
***
Sfântul Apostol Andrei, Apostolul Neamului Românesc, este unul din cei mai populari sfinți ai noștri. Mesajul evanghelic adus de către “Apostolul Neamului” în Dacia decebaliană a rodit însutit din generație în generație, învăluind tot rotocolul de viață al neamului nostru, în inimă, în minte, în datini și în obiceiuri ce definesc personalitatea noastră etnică. Sufletul acestui popor, în ciuda vitregiilor vremii, s-a manifestat într-o unitate perfectă, fiindcă sămânța apostolică ne-a conferit lumina și tăria vieții. Pentru toate acestea și altele, trebuie să-l cinstim și să-l iubim pe Sfântul Andrei, fiindcă din credința și darul lui s-a plămădit “Legea românească”. Astăzi, când atâția atacă Ortodoxia, credința noastră dreptmăritoare, noi avem datoria să o păstrăm curată, să o apărăm și să o transmitem urmașilor noștri. Astfel îi urmăm pe înaintașii noștri vrednici, care ziceau: “Iar noi locului ne ținem, / Cum am fost așa rămânem”.
***
Milostenia este o virtute creștină. Mântuitorul Iisus Hristos este modelul perfect al milosteniei (Matei 11,28). El ne-a arătat că de felul cum vom săvârși faptele milosteniei față de semeni, atârnă soarta noastră veșnică, raiul sau iadul. Toate actele noastre de bunătate și slujire, oricât de mici și neînsemnate ar fi, sunt primite de Dumnezeu ca milostiviri, ca danii făcute Persoanei Lui. În persoana fiecărui om miluit stă ascuns Hristos, care zice: “Adevărat zic vouă, întrucât ați făcut unuia din acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Matei 25,40).
Din volumul “Hristos, salvarea noastră”
