Nu a trecut bine sărbătoarea Centenarului, că a început din nou circul politic, un spectacol de prost gust, susținut de politicienii din opoziție. Culmea ironiei, președintele României, în loc să intervină împăciuitor, de pe poziția unui mediator, susține și încurajează disensiunile dintre politicieni. În timp ce membrii executivului, în frunte cu premierul, se aflau la Bruxelles, pentru perfectarea preluării președinției Uniunii Europene, la București, în Camera Deputaților, opoziția reunită se străduia să-l “alunge” de pe scaunul de vicepreședinte al Camerei, pe Florin Iordache, și pe președintele Dragnea, în lipsa acestuia. De remarcat că întreg circul a fost transmis pe canalele de televiziune, la unele cu comentarii pro, la altele cu dezaprobări. Ce să mai înțeleagă alegătorul român, turmentat de prea multă democrație și libertate, când, în loc de bucurie, pace și liniște, în preajma sărbătorilor creștine, are parte numai de tensiuni.
Nu sunt istoric de profesie, nici sociolog, avem destui amatori în aceste domenii care își dau cu părerea în mass-media românească despre evenimentele din viața politică și socială a țării, dar, în calitate de cetățean român cu drept de vot, educat și format ca specialist agricol, în vremea socialismului, poate de aceea am și rămas cu convingeri politice de stânga, social-democrate, mă întreb: ce fel de națiune suntem noi, românii? Ne declarăm mari creștini, frecventăm bisericile, ne închinăm la sfintele moaște, păstrăm tradițiile strămoșești legate de sărbătorile creștine etc., etc., și, totuși, în ziua de Crăciun, de Praznicul Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos, am reușit să ne mânjim mândria cu sângele unui conducător, un mare patriot, ctitor de Românie modernă. Nicio altă națiune din lagărul socialist nu a procedat la crimă pentru răsturnarea regimului politic! Veți spune că nu poporul poate fi acuzat de această crimă, ci niște reprezentanți ai “revoluției”. Bine - bine, dar acești revoluționari nu s-au născut în sânul poporului român, nu românii i-au propulsat în FSN? Oare, nu toată istoria neamului românesc este presărată cu trădări? De la Mihai Viteazul, la Constantin Brâncoveanu trădat de boierii români, la Alexandru Ioan Cuza, primul domn român, despre care nu s-a mai amintit la sărbătoarea centenarului.
În schimb, s-au adus elogii unui rege din neam străin, să recunoaștem cu merite deosebite în păstrarea identității naționale. Apoi, mai aproape de noi, Nicolae Iorga a fost ucis de legionari români, un stejar tăiat fiindcă făcea prea multă umbră. Ion Antonescu, interzis să fie amintit și elogiat, un martir al neamului românesc, trădat și vândut sovieticilor de un rege cu sânge străin, Iuliu Maniu - cel care a avut un rol esențial în înfăptuirea Unirii, și elita intelectualilor români uciși în închisori, sau condamnați la ani grei de pușcărie. Un distins prieten, de 90 de ani, când i-am spus că suntem o națiune ciudată, mi-a declarat că nu noi, românii, ne-am purtat ca niște barbari, ci străinii care ne-au cotropit țara, vezi Doamne, suntem un neam de îngeri... Bine, domnule, i-am răspuns, dezamăgit: Și excesul de zel ne-a fost impus de străini?
În democrație, au părăsit țara peste 4 milioane de români tineri. Oare, de ce și-au luat lumea în cap acești români, dintr-o țară bogată, unde curge lapte și miere. L-am întrebat pe un tânăr român stabilit în SUA, de ce nu se întoarce acasă? La ce să vin acasă, la circ, la o tranziție spre o normalitate care nu se mai sfârșește. Să cânt “Nu uita că ești român”, iar mafia din conducerea țării să mă aburească cu minciuni și promisiuni deșarte...” Se spune că România, după Siria, este țara cu cei mai mulți emigranți. Este strigător la cer să-ți alungi copiii dint-o țară bogată, iar de praznice creștinești și sărbători naționale să te dai în spectacol. Nu-i suficient să cântăm “Noi suntem români”, mai trebuie să și dovedim! În 1924, Octavian Goga publica în volumul “Poezii” - Ed. Cultura Națională, poezia “Fără țară”, cu mesaj valabil și în zilele noastre: “Eu sunt un om fără de țară, / Un strop de foc purtat de vânt, / Un rob răzleț scăpat din fiară, / Cel mai sărac de pe pământ. / Eu sunt un mag de lege nouă, / Un biet nebun orbit de-o stea, / Ce-am rătăcit să v-aduc vouă, / Poveștile din țara mea”.
