Reprezentanța în România a Comisiei Europene anunță că, la 3 decembrie, Scrumbia de Dunăre afumată a primit aprobarea CE pentru a deveni produs cu indicație geografică protejată (IGP).
Din documentația înaintată CE se desprind o serie de informații interesante despre acest pește sălbatic, cel mai gras din lume, la nivelul lui de mărime (25-30 cm). El migrează din Marea Neagră în Dunăre, pentru reproducere, și nu se hrănește pe tot traseul dus-întors. Trăiește în partea vestică a Mării Negre și, odată ajuns la gurile fluviului, așteaptă mai mult timp, pentru a se acomoda cu apa dulce, dar și pentru ca apa Dunării să ajungă la gradul de temperatură care îi convine, fiind sensibil la frig. Începe să intre în Dunăre în martie, iar dacă este frig câteva zile la rând, fuge înapoi, în mare.
Exemplarele utilizate ca materie primă pentru produsul Scrumbia de Dunăre afumată sunt pescuite, în mod tradițional, numai din apele fluviului, începând de la vărsarea acestuia în Marea Neagră. Scrumbia este pregătită sub formă întreagă, după curățare, sărată și afumată în bazine cu apă răcită cu fulgi de gheață, imediat după ce a fost capturată, după o metodă veche, din zonă. Peștii afumați sunt de culoare aurie, metalizată, datorată procesului de afumare. Sărarea se face manual, în ploaie, cu sare gemă, din care exemplarele absorb o parte.
Încă în 1916, biologul, zoologul și oceanologul Grigore Antipa nota că metodele de sărare și de afumare la rece pentru conservarea peștelui în zona Deltei Dunării se pot realiza datorită îndemânării și experienței localnicilor, transmise din generație în generație. În 1942, scrumbia de Dunăre era specia de notorietate ilustrativă pentru procedeul de afumare la rece, conform normelor elaborate de Institutul de Cercetări Piscicole al României. Pentru localnicii din Delta Dunării, principala și cea mai veche îndeletnicire este pescuitul: peștele reprezintă o sursă importantă de hrană, iar valorificarea lui aduce venituri care îi ajută să trăiască. Prin urmare, această activitate, veche de peste 100 de ani, este bine înrădăcinată în cultura locuitorilor, produsul fiind apreciat de numeroși turiști din lumea întreagă care vizitează localitățile din Delta Dunării.
Iată ce nota Grigore Antipa în lucrarea sa, Pescăria și pescuitul în România: “În timpurile din urmă, industria conservelor de pește a luat la noi o desvoltare mereu crescândă. În afară de cherhanagii, cari produc în stil mare în regiunea de prindere pește sărat - conserva noastră cea mai primitivă și cea mai răspândită - scrumbii în butoaie, batoguri și balâc, chefal afumat etc., de o bucată de timp s-au creat, în regiunea piețelor de vânzare, fabrici sau ateliere de conserve de pește. Pe de o parte sunt afumătoriile care fac batoguri, scrumbii de Dunăre și tot felul de pește de mare afumat (...)”.
Prin recunoașterea ca produs cu indicație geografică protejată, Scrumbia de Dunăre afumată se alătură celorlalte 4 produse alimentare românești protejate în UE: Novac afumat din Țara Bârsei, Telemea de Ibănești, Salam de Sibiu și Magiun de prune de Topoloveni. În total, la nivelul UE, sunt înregistrate 1.440 de produse protejate, potrivit ec.europa.eu.
