PILDE PILDUITOARE (1)

Distribuie pe:

Referindu-se la trecutul glorios al vrednicilor cărturari și domnitori ai neamului românesc, preotul-cadru didactic universitar Constantin Valer Necula spune că „…astfel de oameni au făcut țara mare, pentru ca noi să avem o Românie pe pământ și o alta în Pământ, legată de România din Cer." Tot domnia sa ne atrage atenția ca nu cumva să fi uitat că la miezul nopții zilei de sâmbătă, 1 Decembrie 2018, am pășit în cel de-al 2-lea Centenar al Unirii, după care conchide: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt preot într-o comunitate sibiană în care Johann, Ianoș și Ion se mulțumesc să trăiască în bucurie taina aceasta a unității fără sfârșit. Un popor pentru a putea rezista național are nevoie de un patriotism echilibrat și un naționalism luminat. În ciuda faptului că vorbesc un pic de germană și un pic de maghiară, continui să iubesc enorm de mult pe cei care m-au învățat limba română. Pentru că nu suntem români în afara limbii române! Naționalismul nostru este născut la vremea iobăgiei noastre. «Telegraful Român» (n.a. cel mai vechi ziar scris în limba română și care se tipărește la Mitropolia Ortodoxă a Ardealului din Sibiu, fără întrerupere, de mai bine de 150 de ani) nu a apărut să se dea mare Andrei Șaguna (n.a.1809-1873), așa cum Catedrala nu a apărut să se dea mare Patriarhul."

NOTĂ: În acest context, mi-a revenit în minte următoarea întâmplare: Pe când copilul-minune al României, George Enescu (1881-1955), pe atunci în etate de nici zece ani, era invitat să concerteze (inclusiv din partiturile propriilor sale compoziții) în principalele capitale muzicale ale Europei, acesta ajunge la un moment dat să cânte la pian și la vioară și în Palatul Hofburg din Viena Imperial-Austriacă. Emoționat precum era înaintea primului concert, își întreabă mama:

- Mămicuță dragă, dacă cumva domnii ăștea mă vor întreba de ce naționalitate sunt, pot să le spun că sunt român?!

- Cum să nu, dragul mamii!

- Nu de alta, dar mă gândeam ca nu cumva să creadă că mă fălesc!

Lasă un comentariu