DRAGĂ ROMÂNIE,

Îți scriu aceste rânduri în speranța că poate, în acest mod, te vei trezi, pentru că prea mult te-ai odihnit, destul te-ai lăsat umilită, lovită de cei care te-au vrut și încă te vor pierită.

Ai luptat împotriva celor care te-au dorit cenușă pentru ca acum să te dai bătută? Adu-ți aminte, Românie, că ești singurul popor care, deși ai fost împărțit și exploatat de multe imperii, ai rămas totuși unit, nu au reușit să te stăpânească. Ai rezistat dominației otomane, ai fost scut al creștinătății când întreaga Europă a fost înghețată de teama islamului. Nu au reușit să te câștige, să te împartă. De ce te lași acum dezbinată?

Ai dat naștere unor mari intelectuali, oameni studiați azi în școlile și facultățile de peste hotare, genii ale poporului român precum: Mihai Eminescu, George Enescu, Constantin Brâncuși, Spiru Haret, Henri Coandă, Aurel Vlaicu și mulți alții. Dacă i-ai fi auzit, nu ar fi plecat din țară, să-și dezvăluie mințile strălucitoare altor popoare, care au știut ce să facă cu ele.

De curând a fost ziua ta. Toți ne mândrim cu tine, cu faptul că avem sânge de român, dar mâine va mai fi la fel?

Eu, de ziua ta, te cert. Îți aduc aceste critici, deoarece vreau să te văd din nou demnă, așa cum ai fost cândva. Vreau să-mi spui că te doare, că sângerezi, că ai căzut, dar că ai avut curajul să te ridici. Vreau să-mi spui că ești conștientă de nedreptățile cauzate și că, în ciuda faptului că ai îmbătrânit 100 de ani, ai încă puterea să te lupți și să te faci ascultată.

Aștept negreșit răspunsul tău și sper că nu vei rămâne și de această dată impasibilă în fața rugăminților noastre. Adu-ne aminte cine ai fost!

 

Lasă un comentariu