ILIE ȘANDRU, neadormitul nostru ostaș de la Toplița Română, veghetorul a tot și-a toate câte se întâmplă în acest jertfelnic și răbdător pământ străbun, scriitorul cel picurat cu har și dar dumnezeiesc, omul care, prin scrisul său întors mai mereu spre trecut, legând generațiile între ele pentru a nu se rupe una de alta, pentru a nu se risipi în van, și-a lansat, miercuri, 12.12.2018, la “Casa Iancului” din Târgu-Mureș, cel mai recent roman al său, cu sugestivul titlu “EROICA ÎNDÂRJIRE”.
Lansarea a adunat un număr mare de oameni de cultură, iubitori de carte bună, știind că Ilie Șandru nu poate scrie decât cărți bune și valoroase, ce rămân posterității ca documente și mărturii despre noi, românii, și zbaterea noastră de-a lungul vremii, pentru a rămâne mereu aici, în cuibarul veșniciei noastre.
Au prezentat această carte următorii oameni de cultură mureșeni: SIMION BUI, DIMITRIE POPTĂMAȘ, VALENTIN MARICA, BĂCIUȚ NICOLAE, moderator fiind IOAN BERȚA. Din cuvântul acestora am reținut următoarele idei, definitorii pentru tema cărții, ca și pentru strădania autorului de a fi cât mai fidel cu cele descrise și întâmplate atunci.
- “Cartea se trăiește citind-o!”, ea fiind “o cronică fidelă” a modului în care s-a pregătit și s-a desfășurat Primul Război Mondial, cum, în ce condiții, de ce și când România a intrat în război. Ea este “o carte manual ce îmbogățește tema războiului” în literatura română, acoperind cu documente evenimentele din război desfășurate, cu precădere, într-un anume teritoriu din apropierea zonei de viețuire a autorului, teritoriu a cărui istorie el o cunoaște foarte bine;
- Cartea te ține “în priză” de la început până la sfârșit, ea fiind “istoria cea adevărată” a modului în care s-au desfășurat luptele, cu atrocitățile sale, cu “jertfele, eroismul, trădările și înaltele pilde de vitejie”, nescrise încă în nicio carte de istorie;
- “Romanțările, ca și ficțiunea plecată din realitate”, ele nefăcând decât “să sublinieze, să întărească” un anume eveniment, pentru ca noi “să-l simțim, să-i pătrundem sensul și înțelesul” mai ușor. Poate tocmai de aceea ea, cartea, are “curgere”, are o “fluiditate anume” care-i dă savoare, îndulcind, cât poate, atrocitățile războiului;
- Cartea ne apropie de “o nouă spiritualitate”, ea fiind o carte adusă “pietății românești”, care ne mântuie citind-o. Doar așa putem înțelege de unde a venit atunci “eroica îndârjire” a ostașului român, speranța lui nestrămutată, crezul lui ancestral că “ceva se va schimba în bine” pentru el și țară. Așa s-a putut întâmpla atunci “minunea cea dumnezeiască” , când, din nimic și “de pe buza prăpastiei”, am putut să ajungem într-un timp foarte scurt, de nici două luni, la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, unirea tuturor. Mobilizarea extraordinară, țelul comun “au dat forța necesară” înfăptuirii marelui act istoric de atunci;
- Cartea poate fi considerată un “autentic manual de istorie adevărată”, ea descriind “veridic și convingător” toate evenimentele, în desfășurarea lor, petrecute pe teritoriul României înainte, în timpul Primului Război Mondial și mai apoi, cu toate consecințele de după el, benefice pentru noi;
- Ilie Șandru ar trebui “multiplicat”, dacă se poate, pentru că, atunci când el nu va mai fi, în urma lui va rămâne un gol imens în zona Topliței, unde el “de mult timp dă tonul și susține spiritul românesc și cultura română”.
În final, autorul ne-a mărturisit că scrierea acestui roman a fost un demers greu și anevoios, întrucât a trebuit să se documenteze mult ca să se încadreze în realitate, în înțelegerea și trăirile celor de atunci, pentru a lăsa spre neuitare urmașilor acest moment de maximă importanță pentru istoria noastră. Cu acest roman el a dorit acum să “onoreze”, după puterile sale, anul “înstelat” al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.
Menționând că “EROICA ÎNDÂRJIRE” este cea de-a 22-a carte a autorului, din partea tuturor cititorilor săi i s-a urat un sincer “La mulți ani!” cu sănătate și mulțumiri pentru tot ceea ce face el în zona Topliței Române, pământ străbun, încărcat de atâta jertfelnicie românească.
