O “emulațiune” de nedescris, ca să zicem așa, a cuprins plaiul mioritic, de câteva zile, amintind de mobilizatorul cânticel “O chemare nouă țara o străbate - cincinalu'-n patru ani și jumătate”. Ne referim, bineînțeles, la cocomârlozaurul numit, pompos, Alianța Vestului, cu precizarea că prin noțiunea de “cocomârlozaur” se înțelege produsul finit rezultat în urma împerecherii dintre o cocomârlă și un dinozaur.
Concret: fiindcă moțiunea de cenzură e ca și născută moartă, iar la anul sunt alegeri europarlamentare și bătaia pe listă-i mare, și ciolanu-i zemos și disperarea pe măsură, primarii din Arad, Oradea, Timișoara și Cluj (foști PDL-iști, reșapați, revizuiți, adăugiți și transformați, peste noapte, în urmași ai Brătienilor) au pus mână de la mână și aberație de la aberație, hotărâți să rupă gura târgului și să arate Bucureștilor ce-i, care va să zică, hărnicia, chiverniseala și simțul gospodăresc. În acest sens, ei au semnat o “alianță de colaborare și susținere reciprocă”, presa nemaiprididind să ni-i înfățișeze dându-și mâinile, ca niște adevărați frați de cruce, strâns uniți în jurul următoarelor obiective: realizarea de autostrăzi, drumuri de mare viteză, tramvaie, troilebuze, autobuze, metrouri, biciclete, trotinete și alte tiribombe, construirea de spitale regionale, școli, grădinițe, aeroporturi, biberoane și pamperși, “pachete de facilități pentru investitori”, “economie digitală, industrii creative cu valoare adăugată ridicată și nepoluantă”, “târguri și evenimente de afaceri”, “o dezvoltare strategică vizionară, predictibilă și sustenabilă”, “educație conectată la viitor, modificarea curriculei la toate nivelurile de învățământ”, “implementarea conceptului de smart city”, alte și alte minunății, toate prioritare, ca să fie clar, iar la primăvară, urmează să fie legiferate. Pentru realizarea tuturor acestor năzuințe, cei patru nu vor mai aștepta până se scarpină Bucureștiul după ureche, ci vor accesa, direct și nemijlocit, bani de la Bruxelles. Totuși, ei își doresc ca, “împreună cu Guvernul, să colaboreze pentru o Românie mai puternică și mai bogată”, lucru pe care, desigur, folosindu-și “intelighenția” și “expertiza” de primari de “frunce” din Ardeal, l-ar putea “implementa” și fără să se “alieze”, cu tam-tamul aferent.
Reținem cu emoție cele patru principii de bază ale “viziunii”, care merită să fie menționate, date fiind noutatea și originalitatea lor, dar și limbajul de fier beton în care sunt exprimate: 1) “Pentru ca România să se dezvolte, comunitățile ei trebuie să crească. Doar o națiune dezvoltată e o națiune puternică”; 2) “Pentru a se dezvolta, comunitățile au nevoie de libertate. Libertatea de a asuma și de a accesa proiecte, libertatea de a se asocia între ele, libertatea de a atrage și a utiliza cât mai bine resursele”; 3) “Comunitățile au nevoie să fie puternice. Libertatea de decizie a comunităților este cea mai bună garanție că guvernarea centrală nu le tratează arbitrar, în funcție de interese vremelnice”; 4) “Stabilitatea administrativă e garanția continuității proiectelor. În comparație cu Guvernul central, administrațiile locale sunt mult mai stabile”. Străfundurile gândirii acestor oameni sunt foarte adânci. Doar Caragiale ar putea să pună diagnosticul corect: “România să fie bine și tot românul să prospere”.
Concluzia o trage primarul Aradului (un fel de gânditor-șef, care, ce-i drept, dacă te uiți bine, aduce cu Kant, atâta că n-are perucă): “Alianța Vestului dorește să transmită un mesaj de responsabilitate. Acest proiect reprezintă o fundație pentru cele trei direcții din platforma noastră. Întemeindu-ne pe această platformă (...), ne asumăm o responsabilitate”. Responsabilitate de platformă și fundație - iată cum se nasc marile sisteme filosofice. Iar dl Boc a completat și dânsul, preventiv, că Alianța n-are nimic de-a face cu separatismul teritorial și nu dorește să pună sub semnul întrebării statul național: “Discutăm cu UE și partenerii naționali pentru a beneficia de fondurile UE. Regiunile noastre au avantaje competitive, cum ar fi inovare, resurse umane și creativitate, de ce să nu le fructificăm?”.
Chiar. De ce nu le-o fi fructificat dl Boc atunci când a închis vreo 70 de spitale, cu promisiunea că le va transforma în case de bătrâni, dar le-a lăsat în paragină? De exemplu. Ce-i drept, nici pe la Timișoara dlui Robu nu-i prea umblă câinii cu covrigi în coadă: “Sute de clădiri istorice din centrul Timișoarei, dar și câteva spitale, au ajuns în proprietatea unor clanuri de romi din oraș, în urma retrocedărilor efectuate de-a lungul anilor. O singură familie, Cârpaci, deține 144 de proprietăți, majoritatea în centrul orașului” (Mediafax, 2017). Cât despre frumosul municipiu Arad, tot presa relata acum câțiva ani, când “responsabilitatea” dădea pe-afară, că băncile (12 la număr) montate pe o stradă din centru au costat 8.250 de euro bucata. Obrazul subțire cu cheltuială se ține.
Totuși, ceea ce ne reține atenția din toată această tocană ardelenească prost gătită este interpretarea, cu totul aiuristică, a Declarației de la Alba Iulia: “La 100 de ani de la Marea Unire (...) e momentul să redescoperim sensul profund democratic și reformator al Declarației de la Alba Iulia (...). Este, pe de o parte, o proclamație a Marii noastre Uniri, iar pe de alta, un manifest al libertății. Libertatea este valoarea proclamată în modul cel mai înflăcărat de înaintașii noștri, oameni politici vizionari care știau că doar o națiune a cetățenilor și comunităților libere poate fi puternică. Semnatarii Declarației știau, așa cum ar trebui să ne amintim cu toții, azi, că mai multă libertate înseamnă întotdeauna mai multă dezvoltare...”. Etc., etc., ți-e și lehamite de atâta demagogie, abureală și găunoșenie. Cert este că, iată, “aliaților Vestului” le-a trebuit 100 de ani ca să descopere “sensul profund democratic și reformator” al Declarației. Rușinică: UDMR l-a descoperit mai devreme. Oricum, bine că autorii Declarației au trecut de mult în lumea drepților, altminteri ar mai muri o dată, de scârbă și de amărăciune.
Ca să nu mai lungim vorba, toată această înșiruire de “cuvinte ce din coadă au să sune” nu sunt decât un manifest electoral, și acela de prost gust, și trebuie tratat ca atare. Deocamdată, în România există opt regiuni de dezvoltare reglementate prin lege, prin intermediul cărora am putea accesa bani europeni dacă nu ne-ar fi lene să facem proiecte și n-am arunca pe apa sâmbetei milioane de euro pe studii de fezabilitate, iar până când legislația se va schimba, cei patru se zolesc și se vânzolesc degeaba. Deocamdată, după cum au observat cunoscătorii într-ale chestiunii, legea nu permite delegarea responsabilității fondurilor europene la nivel local.
În context, de mare bun simț ni se par cuvintele dlui Mihai Chirica, primarul de Iași, cel care atrage atenția (agerpres.ro) că astfel de inițiative n-ar trebui să devină “niște elemente de secesiune regională sau locală” și că, atenție: “Efectele acestei alianțe a Vestului se vor simți peste 10-20 de ani. Abia atunci vom ști cu adevărat dacă a fost corect sau nu. România este una singură și trebuie dezvoltată integral, în care gândurile estului să fie egale cu gândurile vestului, cu gândurile sudului. Nu au nicio vină cei din sudul țării că au generat asemenea somități care ne conduc și în ziua de astăzi. Asta nu înseamnă că ei trebuie îndepărtați. Facem și noi Alianța Estului, se mai face Alianța Dobrogei, Alianța Bucovinei din cea a Estului, și ce ne facem? Ne îndreptăm spre dezintegrare? (...) Facem mai rău decât înainte de 1859? Ne punem singuri piedică, sau ne adunăm toți cei care gândim pozitiv la aceeași masă și spunem: Încercăm să facem ceva comun pentru România?”.
Rezon, coane Chirica! Molcom, “moldovinește”, dar fix la obiect!
P.S. Aflăm că unii primari (Alba Iulia, Reșița, Sibiu, chiar și unul din București) stau la coadă să se înscrie în Alianța Vestului, dau din brânci, mai rău ca la ofertele de detergenți de la ABC-ul din colțul străzii. Repejor, dragi edili, că, azi-mâine, n-o să mai prindeți locuri în sală. O să vă așeze cavalerii Vestului câte doi pe-un scaun, iar cei care nu încap o să ajungă sus, la cucurigu.
