În nemărginita Sa iubire, Dumnezeu s-a hotărât să construiască o scară pentru a Se coborî la om și a-l conduce pe acesta de la goliciunea interioară la plinătatea vieții dumnezeiești. Scara pe care Dumnezeu o folosește ca să vină la noi este Hristos Însuși, Domnul slavei întrupat. În Fiul Omului s-a împlinit vechiul vis al patriarhului Iacob, Acesta fiind Scara ce leagă cerul de pământ. Păcatul ne separase de Părintele ceresc, dar “Omul Hristos Iisus” a devenit “Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni” (I Timotei 2,5). El este calea prin care slava lui Dumnezeu coboară la noi, și noi urcăm spre slava lui Dumnezeu. Prin întruparea Sa, Fiul lui Dumnezeu “a coborât cerul pe pământ, pentru ca noi să ne înălțăm la cer”, precum afirma Sf. Atanasie cel Mare. Dumnezeul nostru nu ne așteaptă doar la capătul scării, invitându-ne să urcăm la El, ci ne și ajută în urcușul nostru. Însă în sinergia fierbinte a iubirii, noi trebuie să punem în lucrare harul Botezului înaintând, pe treptele virtuților, spre “starea de bărbat desăvârșit” (Efeseni 4,13).
***
Dumnezeu e așa de mare și de sfânt, încât omul mic și păcătos n-ar putea construi niciodată o scară ca să ajungă acolo unde se află Dumnezeu. Totuși, ființa umană întotdeauna a tânjit să fie cu Dumnezeu. Omul căzut în păcat a exclamat: “Însetat-a sufletul meu de Dumnezeu” (Psalmul 41,2). Ceva în interiorul omului îi spunea că a fost făcut pentru Dumnezeu și nu poate găsi fericirea decât numai în El.
***
Diavolul golește viața sufletească de orice conținut moral sănătos și o duce la o stare de platitudine și întuneric. Pentru a-și duce la îndeplinire planurile, Satana, “cel ce înșală toată lumea” (Apocalipsa 12, 9), se travestește mereu, izbutind astfel să ademenească pe mulți. Contând pe slăbiciunea firii omenești, diavolul nu se arată în zdrențe și mizerie, fiindcă în acest caz l-ar respinge, ci în mantie regală, înconjurat de lumini atrăgătoare, purtând pe buze vorbe dulci și amăgitoare. El seamănă în jurul nostru miraje ipocrite, plăceri vulgare, profituri pe căi necinstite și exaltă bucuria de a trăi pe planul minor al vieții. El leagă plăcerile vulgare de goana după comori efemere, tulburând complet sufletul. Slujesc pe diavol și ascultă de porunca lui: ipocriții, invidioșii, bârfitorii, pârâtorii, bețivii, lacomii, hoții, ucigașii și desfrânații, adică toți cei ce aduc osanalele păcatului și-l preamăresc prin purtarea lor imorală, dând o direcție întunecoasă vieții și rosturilor ei.
Din volumul “HRISTOS, SALVAREA NOASTRĂ”
