O ROMÂNCĂ LA NASA LUCREAZĂ LA O CERCETARE DE INTEGRARE A ORBITEI PĂMÂNTULUI ÎN VIAȚA COTIDIANĂ

O cercetătoare din România, Ioana Cozmuța, lucrează la centrul din Silicon Valley al Agenției Spațiale Americane NASA, la un proiect care vizează integrarea orbitei Pământului în viața noastră de zi cu zi, astfel încât generațiile viitoare să ajungă să lucreze în spațiul cosmic.

Ioana Cozmuța s-a născut la Baia Mare și a absolvit Facultatea de Fizică a Universității “Babeș-Bolyai” (UBB) Cluj-Napoca. Intenționa să se facă jurnalistă, la fel ca tatăl ei, dar a ales o altă profesie, fizica, pentru ca în final să ajungă să lucreze la Space Portal (Portalul Spațial) al centrului de cercetare NASA Ames din Silicon Valley în SUA, fiind o specialistă recunoscută la nivel internațional în domeniul microgravitației.

Crescută în comunism ca într-o “bulă de săpun”, după cum mărturisește, Ioana Cozmuța s-a întrebat ce este dincolo de granițele țării, așa că, după absolvirea facultății de la Cluj-Napoca, a plecat în Olanda pentru doctorat.

“Nu am avut niciodată ca obiectiv clar să ajung la NASA, faptul că lucrez acolo este pură întâmplare. Din Olanda am plecat în SUA, pentru a învăța tehnici de chimie computațională la Caltech. Apoi m-am mutat la Stanford, în centrul de tehnologie genomică, de unde am lucrat pe un proiect de nanotehnologie cu NASA, după care m-am transferat la centrul de cercetare pe care NASA îl are în Silicon Valley”, își amintește cercetătoarea.

“Munca mea se află la intersecția dintre organizațiile guvernamentale, industria terestră, respectiv companii private din multe sectoare de activitate, și noua mișcare ce are loc în comercializarea spațiului pentru a crea o economie orbitală, identificarea elementelor esențiale stabilizării unui astfel de concept, precum și realizarea lui practică. În momentul de față există firme private care asigură transportul de bunuri materiale de pe Pământ pe Stația Spațială Internațională (SSI), noi însă încercăm să vedem ce se va întâmpla după SSI, vorbesc aici de laboratoare automate unde se pot produce materiale, fibre optice, semiconductori, cristale cu rezoluție înaltă, sau se pot explora noi ipoteze științifice altminteri neaccesibile pe Pământ din cauza condițiilor create de mediul gravitațional. Aceste cercetări au implicații atât în știința materialelor, cât și în științele biologice/biotehnologice. Ca model de afaceri, eu mă gândesc dincolo de potențialul pe care îl are turismul spațial. Mă preocupă cum putem integra orbita Pământului în viața noastră de zi cu zi. Poate generațiile viitoare vor dori să meargă la serviciu pe orbită, să lucreze acolo”, a explicat Ioana Cozmuța.

Una dintre provocările acestui proiect de cercetare este identificarea oportunităților de a utiliza resursele existente în orbita Pământului în procesele tehnologice și producția terestră, pentru a crea tehnologii transformative, industrii și companii profitabile, dar în același timp și prietenoase mediului înconjurător.

“Definiția unei economii se leagă de procesul de transformare a resurselor existente, spre a crea valoare pentru societate, iar resursele spațiale ar putea, prin urmare, să adauge valoare la GDP-ul existent. Mă refer la resurse precum vid de înaltă calitate, oxigen atomic, lipsa gravitației, care este un mediu inovativ - radiația cosmică și cea solară ca surse de energie de sine stătătoare. SSI își primește energia de la soare prin intermediul panourilor solare. Multe tehnologii dezvoltate pentru a putea opera și supraviețui în spațiu sunt sustenabile, dar și testate spre a minimiza consecințele negative pe termen lung ale utilizării acestor tehnologii. Un alt exemplu ar fi crearea de centre de date orbitale, în locul celor de pe Pământ, unde e nevoie de mult mai multe resurse pentru operarea lor, cum ar fi, de exemplu, cantități foarte mari de apă pentru răcire, și sunt, prin urmare, neprietenoase mediului înconjurător”, a adăugat cercetătoarea de la NASA.

Potrivit acesteia, în momentul de față, tehnologiile există pentru ca un asemenea proiect să prindă viață, deoarece încă din 1995, NASA a lansat în spatele navetei spațiale Endeavour o mini-uzină de fabricare de microcipuri cu diametrul de 5 metri. În procesul de fabricare a circuitelor integrate pe această uzină Wakeshield, vidul realizat a fost mai bun decât cel din laboratoarele de pe Pământ, iar în cadrul procesului s-a folosit oxigen atomic.

“Performanța acestor circuite integrate era la momentul respectiv net superioară unui produs similar fabricat pe Pământ. Interesant de menționat este că procesul de fabricație în spațiu nu a necesitat apă pentru răcire pentru că s-a recurs la folosirea temperaturii joase din spațiul cosmic. Comercializarea acestei tehnologii într-un mod profitabil nu a fost posibilă atunci deoarece prețul de transport și operare în spațiu era mult prea ridicat. La ora actuală, însă, datorită privatizării spațiului, lucrurile s-au schimbat radical. Măsura de referință pe care o folosim atunci când vorbim de o «economie orbitală» este cât costă să transporți un kilogram de material de pe Pământ în spațiu, pe orbita de referință. Acest preț ar putea ajunge în următorii cinci ani la circa 1.500 de dolari pe kg, îndeosebi datorită companiei SpaceX, deschizând oportunități unice pentru afaceri și pentru omenire”, a spus Ioana Cozmuța.

Lasă un comentariu