ROMANUL SANDREI SANADA, ANTRENAMENTUL BUCURIEI, DE LA EDITURA CORESI PUBLISHING HOUSE, LA FEL CA ȘI CARTEA DIGITALĂ ALMA ACELEIAȘI ANDRA NEGULESCU, DAR CHIAR MAI BUNĂ - O LECȚIE PRACTICĂ DE ÎNȚELEPCIUNE ÎN VIAȚĂ, DAR ȘI ÎN MOARTE, VĂZUTĂ CA O ELIBERARE, P

Cartea pe care mi-am dorit-o nespus de mult și m-am bucurat enorm când am obținut-o direct prin intermediul autoarei Andra Negulescu, celebră actriță, regizoare, sportivă și scriitoare de excepție, pe care o cunosc din tinerețe și chiar mă leagă de ea în mare parte acea perioadă, are un aspect deosebit ca și autoarea, în forma în care mi-a venit prin curierul de la Urgent Cargus, direct de la editură, în două zile de la comandă. Chiar și băiatul cu ochi excesiv de albaștri care mi-a livrat-o a fost ales să se... asorteze cu conținutul cărții și frumusețea ieșită din comun a autoarei. Mulțumiri merită și doamna Gina Micloș, care mi-a trimis-o în urma comenzii telefonice. Sandra Sanada este un alt pseudonim al autoarei ca și Alma, dar cartea este în mare măsură aceeași ca și precedenta, revizuită, modificată și adăugată. Ca și data trecută, am fost surprinsă să regăsesc departe de strălucirea în care o vedeam eu și majoritatea, momentele ei de schimbare dramatică din viața ei, precum mărturisește de la început și chiar în postfața cărții. Conține foarte multă moarte, în raport cu viața. Citez: “romanul l-am scris pentru mine, ca să înțeleg ce se întâmplă între lumi, atunci când ne mutăm dintr-un oraș în altul, dintr-o căsătorie în alta, dintr-o vârstă în alta. Am aflat că între lumi totul trebuie abandonat. Legăturile, slăbiciunea, intimitatea... Nu aparținem nici lumii pe care am părăsit-o și nici lumii spre care ne îndreptăm, iar acolo, în acel spațiu înstrăinat al eu-lui, ne confruntăm cu teroarea, disperarea, singurătatea... Nu vedem nimic cunoscut, familiar, niciun chip, niciun loc. Doar propria noastră imagine pe cale să ne înstrăineze. E cea mai cumplită formă de singurătate, iar întoarcerea e imposibilă și acela e momentul în care, conștient, trebuie să alegem între durere și bucuria unui nou început, însă bucuria e un dezastru la fel de mare ca și durerea dacă nu știm s-o stăpânim. În cultura noastră există ideea că fericirea vine singură, însă nu facem referire la disciplină și urmărirea ei prin antrenament și conștientizare. Ne așteptăm să primim de-a gata, fără să muncim pentru ea, iar noi, europenii, avem senzația că ni se cuvine și că e un drept căpătat prin naștere. Am avut șansa de a cunoaște pe cineva care mi-a demonstrat contrariul și m-a învățat să obțin bucuria prin antrenament și disciplină, să aleg o cale pe care o așteptam pasivă și nici nu-mi trecea prin minte că, de fapt, trebuia să decid și să învăț prin propria mea voință să fiu fericită”.

Este uimitor cât de mult e preocupată autoarea de problema morții și de ce se întâmplă după ea. Se știe că orientalii au o viziune foarte optimistă. Am practicat și eu yoga un timp. Ca și în toate religiile lumii, ideea renașterii și reînvierii persistă în orice formă. Bardo Thodol, Cartea tibetană a morților, de care s-a temut în prima carte, încearcă să o descifreze în a doua, când a avut parte de al treilea deces, al primului antrenor de zbor. După un divorț catastrofal. Aflată într-o perioadă critică, Andra descoperă că Lumina Clară e condiția vizuală în care ne găsim în momentul morții. Cel care moare e Lumina Clară, spiritul gol fără cele 27 de părți componente conform filosofiei orientale. Ea află de la maestru că printr-o viață dreaptă, asta însemnând etic și moral, se ajunge la limpezime în viziunea spirituală interioară. Limpezimea aceasta conduce către realizare, iar rolul Bardo Thodol este de a încerca să îndrepte fiecare muribund sau mort pe cărarea care duce spre această eliberare. Aici în Europa, lumea e dominată de teoria sufletului și de nemurirea personală de după moarte. Budismul neagă sufletul. Înțelegerea realității depinde, în totalitate, de debarasarea completă de orice eroare sau credință falsă și ajungerea în locul în care iluzia, maya, nu mai are putere. Când spiritul se eliberează de impurități, personalitatea se șterge, ființele individuale se șterg, toate formele se topesc în nonforme, ignoranța se risipește. Budismul tibetan a fascinat-o mereu pe Andra, care a studiat arta păcii în aikido! Compasiunea este un principiu pe care budiștii îl aplică mai mult decât creștinii, vizavi de absolut orice formă de viață, mai ales animale. Tenam, maestrul spiritual tibetan îi spune, ține minte, întâlnirea cu moartea e o stare de supraconștiință, lipsită de orice limitări mentale. E o stare extatică. Andra este foarte preocupată de problema morții, ca în prima carte. În primul rând scăpăm de suferință. Obținem fericirea prin iluminare. Autoarea vede moartea ca o eliberare, ceea ce e încurajator, ca și în prima carte. Ca și pe aceea, trebuie să o comentez și pe aceasta în mai multe episoade.

Lasă un comentariu