Motto: “Acolo unde se ard cărți, se vor arde, până la urmă, și oamenii” (Heinrich Heine, “Almansor”, 1821)
20 martie 2011. În Florida, într-o zi care, de altfel, nu anunța nimic spectaculos, micul grup creștin Dove World Outreach Center s-a reunit pentru a asista la “procesul” intentat Coranului. La îndemnul lui Terry Jones, colegul său de “breaslă”, pastorul Wayne Sapp a îndeplinit “sentința”, incendiind public o copie a cărții sacre a musulmanilor. Acțiunea a fost înregistrată și postată pe site-ul de internet al grupării. Cei prezenți au ținut să surprindă cu aparatele foto momentul în care “Biblia” musulmanilor, ținută timp de o oră în kerosen, a luat foc.
Demersul, primitiv, aparent prostesc și inutil, avea să fie cumplit pedepsit, în Afganistan, la îndemnul unor lideri religioși locali. La mai puțin de două săptămâni, vineri, pe 1 aprilie, cel puțin 14 oameni, dintre care 7 angajați ai Organizației Națiunilor Unite (ONU), au fost uciși de protestatarii musulmani. Printre victime: românul Filaret Moțco, funcționar al ONU, un suedez, un norvegian și patru nepalezi.
Lucrurile nu s-au oprit aici. Mulțimea a cerut trupelor americane să părăsească Afganistanul și a ars un portret al lui Obama. Manifestațiile s-au extins și în estul țării. Incidentele ar putea amenința planul NATO, care dorește să cedeze autorităților locale controlul asupra securității unor regiuni.
“Desacralizarea oricărui text sfânt, inclusiv a Coranului, este un gest de extremă intoleranță și sectarism. Dar și atacarea și uciderea unor oameni nevinovați, ca măsură de represalii, sunt revoltătoare și reprezintă un afront la decența și demnitatea umană. Nicio religie nu tolerează masacrul și decapitarea oamenilor nevinovați, și nu există nicio justificare pentru un astfel de act dezonorant și regretabil” - afirma ex-președintele American, Barack Obama, care considera că “angajații ONU și-au pierdut viața, încercând să ajute poporul afgan”, și care tocmai își anunțase oficial candidatura pentru un nou mandat, la alegerile din 2012.
În fond, cine este, și ce urmărește “cruciatul” american atât de crud și, posibil, dereglat psihic? Terry Jones nu are studii de teologie, ci doar un grad onorific dat de o facultate neacreditată din California. A fost manager de hotel și a lucrat ca misionar în Europa, vreme de 30 de ani. În presă au apărut unele zvonuri potrivit cărora ar fi fost acuzat de pornografie infantilă, dar acuzațiile nu au putut fi susținute. S-a mutat în Germania, în 1981, pentru a fonda o biserică, dar congregația de aici l-a alungat, din cauza “climatului de teamă și de control” pe care îl instaurase. A fost acuzat de “spălare de creier” și de faptul că le spunea enoriașilor să-și bată copiii. A preluat, în 1996, în calitate de șef, Dove World Outreach Center, o mică biserică fundamentalist creștină din Gainesville, Florida, în Statele Unite, fiind văzut adesea înarmat pe terenul parohial.
Terry Jones este autorul cărții “Islamul este de la diavol”, publicată în 2010, al cărei titlu l-a inscripționat, de asemenea, pe mai multe panouri aflate pe proprietatea bisericii și pe tricourile copiilor din parohie. Nestingherit, cel care a provocat valul de violențe din Afganistan a continuat să-i irite pe musulmani, organizând o manifestație împotriva Jihadului și a legii islamice (Sharia), în fața celei mai mari moschei din SUA, aflată în Dearborn, Michigan, intentând nici mai mult, nici mai puțin decât “un proces profetului Mohammed”. Vi se pare cunoscut?
Ucis cu cruzime în Afganistan, victimă colaterală a unui doar aparent război între fanatici religioși, diplomatul român Filaret Moțco, în vârstă de 43 de ani, era ofițer de afaceri politice în cadrul Operațiunii Nord din cadrul misiunii ONU. La momentul atacului, el ocupa poziția de locțiitor al șefului Biroului regional al Misiunii ONU în Afganistan de la Mazar-i-Sharif, fiind expertul politic cu rangul cel mai înalt. Potrivit Ministerului Afacerilor Externe, în cariera sa de 11 ani, pe lângă activitățile în cadrul centrului de la Mazar-i-Sharif, Filaret Moțco mai participase la misiuni în cadrul Centrului operațional Sud din Kandahar, Afganistan, misiuni OSCE de teren în Tadjikistan, Federația Rusă, Caucazul de Nord, Cecenia, precum și în cadrul altor misiuni ale unor organizații internaționale. Funcționarul internațional român lucra în Afganistan de aproximativ doi ani, era licențiat în Științe politice, Drept internațional și Relații internaționale, specializat în domeniul prevenirii și managementului conflictelor, al reabilitării postconflict și al urgențelor civile.
Originar din Izvoarele Sucevei, o localitate săracă situată în vârful muntelui, la granița cu Ucraina, Filaret era orfan de tată și mezinul unei familii cu cinci copii. Mama sa, în vârstă atunci de 83 de ani, și doi dintre frați locuiau încă în Izvoarele Sucevei. Familia sa și-a exprimat dorința de a-l înmormânta în locul de baștină, după datinile zonei. Cu doar câteva zile înainte să fie ucis, eroul își anunțase rudele că intenționează să sărbătorească acasă Sfintele Sărbători. “De Paști, el mergea tot timpul la Biserică, să ducă la sfințit coșul cu bucate, nimeni altcineva. Era o tradiție străveche, pe care o respecta cu sfințenie. Anul acesta nu a mai apucat să facă acest lucru”, mărturisea, cu durere în suflet, mama lui Filaret, Eudochia.
În sat, locuința familiei Moțco era cunoscută drept “Casa cu steaguri”. Filaret evita să vorbească despre cariera lui, în schimb, de prin lume, adusese steagurile UE, ONU și OSCE, pe care le înfipsese în fața casei, în pământul de la Izvoarele Sucevei, unde a fost înmormântat. “Din cauza vântoaselor din iarnă, steagurile s-au rupt. Așteptam să vină el acasă, de Paști, să le înalțe la loc. Ținea foarte mult la ele. Erau mândria lui”. Era un om religios, care respecta regulile Bisericii, posturile de peste an și Sărbătorile. “Era un copil extrem de inteligent, cu o memorie extraordinară, care voia să acumuleze cunoștințe din toate domeniile. A fost cel mai ambițios și cel mai determinat elev din toată cariera mea de dascăl”, spune profesorul de filosofie, în prezent pensionar. Moțco este plâns de rude și prieteni, care spun despre el că, deși s-a confruntat de timpuriu cu greutățile vieții, nu a uitat niciodată de unde a plecat. Venea periodic acasă, pentru a-și ajuta rudele și prietenii din copilărie. Cumnata, Maria Moțco, mărturisește: “O fost inimos, ne-o ajutat pe toți copiii, câți am fost aici”.
În 2011, pe fronturile din Afganistan erau dislocați 1.663 de militari români, dintre care 1.655 în cadrul misiunii NATO. Numărul celor care și-au pierdut viața a fost 17, iar cel al răniților 55. “Am citit fel de fel de luări de poziții, dar niciuna nu se referă la problema esențială - scrie un cititor. - S-a zis despre afgani că sunt maimuțe, criminali, fundamentaliști etc. Dar, mă întreb, ce caută forțe de ocupație pe teritoriul unei țări străine? Unii zic că au fost ocupați pentru că au imense bogății ale subsolului neexploatate. Pare foarte plauzibil să fie așa. Alții, exponenții forțelor de ocupație, susțin că nu e adevărat, că Afganistanul nu are niciun fel de resurse. Bun, dacă nu au niciun fel de resurse, forțele de ocupație să-și ia catrafusele și să se care la ei acasă, asta cer și afganii. N-ar mai exista niciun fel de conflicte cu afganii, și nici victime umane”.
Așa ar fi?!?
Până în prezent, conform datelor Pentagonului, Afganistanul deține cele mai mari rezerve de cupru si fier din lume, mari depozite de niobiu, un metal ușor, foarte rar, folosit în obținerea de oțeluri cu proprietăți superconductoare. Rezervele de gaze naturale ale Afganistanului conțin aproximativ 150 de miliarde de metri cubi, iar zăcămintele de cărbuni din această țară însumează cifra enormă de peste 400 milioane de tone. În anul 1983, în Munții Khwaja Rawash, situați la nord de Kabul, experții sovietici erau în extaz: identificaseră unul dintre cele mai mari zăcăminte de uraniu din lume. În anul 2009, americanii gustau un extaz și mai mare: tocmai descoperiseră că Afganistanul mai deține depozite similare de uraniu în Koh Mir Daoud, lângă Herat, și Kharkiz, în provincia Khandahar. Doar rezervele de fier, cu o puritate nemaiîntâlnită, din provincia Bamyan, sunt mai mari decât cele din Europa occidentală.
Pe data de 13 iunie 2010, “The New York Post” titra pe prima pagină un eveniment de importanță majoră pentru geopolitica mondială: cercetători din cadrul U.S. Geological Survey (forul suprem al geologiei și mineritului american), apărați de U.S.Army și ghidați de agenți CIA, descoperiseră cea mai mare parte din potențialul subsolului afgan. La o primă estimare, zăcămintele afgane valorau peste 1 trilion de dolari! (Adică, un tren de 25 vagoane încărcate, din podea până la acoperiș, cu hârtii de 100 de dolari!) De asemenea, “biata țară asiatică” mai deține importante zăcăminte de azbest natural, aur, argint, nichel, zinc, mercur, bauxită, potasiu, grafit, turmaline, smaralde, safire și rubine. Nu mai puțin de 80% din rezervele mondiale de lapis lazuli (o piatră semiprețioasă) sunt încă neexploatate, fiind ascunse în subsolul afgan. Mai nou, trilionul s-a dovedit a fi... trei trilioane de dolari!!!
La începutul lunii septembrie 2010, ministrul Minelor din Afganistan, Wahidullah Shahrani, a ieșit la rampă cu o declarație care, literalmente, răsturna cursul burselor din Londra, New York și Tokyo. Oficialul afgan afirma că, singure, doar rezervele de litiu ar putea scoate Afganistanul din sărăcia cruntă din prezent și - teoretic - l-ar transforma
într-o țară mai bogată decât toate statele est-europene intrate în U.E. cu ocazia ultimului val de integrare. Litiul, fiind materia primă pentru baterii și unele componente din laptop-uri, telefoane mobile și alte echipamente, de la cele de buzunar la navetele cosmice! Nici zăcămintele de aur nu sunt modeste! Unii experți chiar estimează că, dacă s-ar trece la exploatarea tuturor zăcămintelor aurifere afgane, piața mondială a aurului ar scădea cu peste 50% în doar prima lună de exploatare.
Iată, așadar, că se prefigurează noi nuanțe în interpretarea prezenței străinilor pe pământ afgan! “Oh, Doamne, este un potențial absolut uriaș aici! Practic, această țară stă pe comori!” - exclama, într-un interviu, generalul David H. Petraeus, comandantul forțelor americane din Afganistan, uluit și el de grandoarea datelor prezentate în raportul geologilor americani. Cum sărăcăcioasa economie afgană constă, de fapt, în agricultura și păstoritul de subzistență, PIB-ul de aici este printre cele mai scăzute din lume.
Pe baza ultimei descoperiri, o parte a oficialilor afgani, sătui de război, visează cu ochii deschiși la reconstrucția țării: “Acest moment va deveni coloana vertebrală a proaspetei economii afgane. Va deveni piatra pe care ne vom reconstrui patria”, declara, emoționat, Jalil Jumriany, un consilier al ministrului afgan al Mineritului.
N-aș prea crede! În tot cazul, nu prea curând. Din motive pe care le puteți intui, guvernul afgan și președintele în exercițiu, Hamid Karzai, au fost anunțați printre ultimii de descoperire. 99% din populația afgană, devastată de război, nici măcar nu intuiește că ar putea să... trăiască bine! În plus, cei doi mari rivali ai Unchiului Sam, Rusia și China, așteaptă la cotitură...
Afganistan... Încă o săracă țara bogată! Românașii noștri ar trebui să se întoarcă acasă cât mai repede, și... vii!
