“TREBUIE SĂ FII FOARTE RĂU INTENȚIONAT SĂ AFIRMI CĂ ÎN ROMÂNIA DREPTURILE MINORITĂȚILOR NAȚIONALE NU SUNT RESPECTATE”

În ziua de marți, 18 decembrie, cu ocazia Zilei minorităților naționale din România, parlamentarul VARUJAN PAMBUCCIAN, liderul grupului minorităților naționale, a acordat un interviu la Radio România Actualități. Vă prezentăm interviul:

- În urmă cu 26 de ani, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat Declarația cu privire la drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale, etnice, religioase și linvistice. Documentul oferă o garanție a drepturilor minorităților. Pentru că suntem în Anul Centenar al Marii Uniri, cum considerați că s-a schimbat statutul minorităților în ultima sută de ani?

- Uite, despre asta, chiar cu asta vroiam să încep eu, să spun, da, Organizația Națiunilor Unite a ajuns cam târziu, pentru că mecanismul acesta de păstrare a etnicității este, în România, unul care are deja 100 de ani. El pleacă direct din Proclamația de la Alba Iulia, din Articolul 3 al Proclamației și se referă la mult mai multe lucruri decât vorbesc Națiunile Unite. Acum 100 de ani, la Alba Iulia s-a întâmplat un lucru pe care l-aș putea numi “ora astrală a României”, pentru că acolo s-a dat citire unui document care poate fi considerat un document fondator al națiunii române moderne, extraordinar de avansat pentru momentul acela istoric, și, când spun “avansat”, mă refer la întreaga lume. Extraordinar de modern astăzi prin tot ceea ce s-a scris acolo, acum 100 de ani. Documentul respectiv a creat un mecanism unic, l-aș numi, în Europa, de protecție a ceea ce numeau ei “popoare conlocuitoare”, în acea vreme, și care s-a dovedit a fi viabil, indiferent, chiar de urgiile care au trecut peste România, pentru că, într-un fel sau altul, el a fost respectat, inclusiv în perioada comunistă. Acum, după '89, sigur că ne-am apropiat mai mult și de litera și spiritul Proclamației de la Alba Iulia și cred că ne apropiem din ce în ce mai mult de acest spirit și de această literă, și asta face ca în România să existe o diversitate etnică extrem de folositoare, pentru că, vedeți, dacă n-ar fi existat diversitate biologică, evoluția ar fi avut loc mult mai lent. Sigur că acolo vorbim de un lucru scris în ADN-ul fiecărei ființe vii. Dar există și un ADN cultural. Și acolo unde există diversitate culturală, evoluția este mult mai mult ajutată și se face mult mai rapid.

- S-a spus despre România că este un model european al relațiilor interetnice.

- Chiar este.

- Care ar fi câteva din problemele minorităților rămase încă nerezolvate?

- Eu nu aș vrea astăzi ca să le trecem în revistă, pentru că sunt lucruri de care ne ocupăm zi de zi, și astăzi, pentru noi este un moment mai degrabă de sărbătoare, decât de bilanț. Bilanțul îl facem zilnic. Mai sunt chestiuni care, sigur, poate că par de detaliu, dar care sunt vitale și care diferă foarte mult de la o minoritate la alta pentru că, numeric vorbind, ele diferă foarte mult. Din acest punct de vedere vorbind, ele diferă foarte mult și lucrurile astea trebuie protejate cu mare atenție și în mod diferențiat. Am să vă dau un exemplu simplu. E vorba de localitățile unde sunt foarte puțini, asta este o chestiune pe care sper c-am rezolvat-o definitiv, în care sunt puțini etnici dintr-o anumită etnie, în care există în anumite salturi, așa, un număr suficient de mare de copii pentru a forma o clasă în care să se predea în limba maternă, după care, urmează un an, doi, în care nu mai sunt suficienți copii care să poată forma o clasă. Ei, acolo s-a întâmplat, în anii care au trecut, să apară desființări de clase, lucru care, pe termen mediu deja, pentru cetățenii aparținând unei minorități naționale care trebuie să locuiască în asemenea localități, poate să fie, practic, sfârșitul etnicității lor.

Limba este, totuși, probabil, cel mai important element. Noi gândim. Noi nu putem gândi fără cuvinte. Limba ne structurează și modul în care gândim și modul în care percepem noi lumea. Or, momentul în care îți pierzi limba maternă, deja poți să consideri că din punct de vedere etnic ți-ai pierdut principala caracteristică. Ei, chestiunea aceasta sper că am rezolvat-o anul acesta și sper să fie o rezolvare care să dureze. Dar am avut probleme de genul ăsta foarte mult timp, până acum. Problema manualelor începe să fie rezolvată. Vedeți că încep cu școala pentru că, până la urmă...

- De aici pleacă toate.

- De aici pleacă tot, da.

- Domnule profesor, spuneți-ne, care considerați că este rolul cel mai important al minorităților naționale în societatea românească, astăzi, în anul 2018?

- Cred că cel mai important rol este menținerea acestei diversități, care permite o evoluție mai rapidă. Pare un lucru extrem de abstract, dar probabil face parte din fundamentele vieții pe pământ, și dacă-l transpunem în zona culturală, cred că face parte din modul fundamental în care se dezvoltă culturile pe pământ, cred că lucrul ăsta este cel mai important aport pe care-l au minoritățile. Sigur că pe lângă astea putem să înșiruim personalități, eroi și așa mai departe, veniți dinspre minorități, dar lucrul cel mai important este diversitatea.

- De Ziua minorităților naționale în România, domnule Varujan Pambuccian, vă spun “La mulți ani!” din partea României Actualități.

- Vă mulțumesc foarte mult, Radio România.”

La mulți ani! Și din partea redacției ziarului “Cuvântul liber”.

 

N. red.: Titlul a fost sugerat de text (I.C.)

Lasă un comentariu