Tăcerea pietrelor (Aproape catrene)
Editura Ardealul, Târgu-Mureș 2018
Prin sângele poetului
bolnav de Poezie
curg atâtea
stele căzătoare…
•
Toamna aceasta
nu-mi aparține numai mie
în schimb această singurătate
e doar a mea…
•
Pe prispa bunicii
cu-atâția greieri țârâind
las poemul neterminat
la cuvântul singurătate…
•
În podul casei
am descoperit uimit
șuvița ta de păr parfumat.
Albise în lipsa mângâierilor mele.
•
Nu-i iarnă,
nu te teme
n-a nins în cimitir:
cu siguranță-s crizanteme!
•
Pe mormântul mamei
zăpadă de-o șchioapă.
Voi, crizanteme tăcute,
de ce v-ați ascuns?
Ioan Găbudean (n. - 25 februarie 1951, Cipău, județul Mureș); profesor, poet, publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (2000) și al Uniunii Epigramiștilor din România (2006). Autor de poezie clasică și modernă, haiku, tanka, rengay, haibun (proză scurtă), poeme într-un vers, rondeluri, epigrame, aforisme. În total, 50 de cărți și plachete, apărute până în 2018. Laureat al Premiului pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Târgu-Mureș, în 2017.
