Între 1902-1912, jandarmii unguri au împușcat, fără motive, peste 300 de români. Semnalez câteva din masacrele în masă, crimele și atrocitățile săvârșite de hungarismul ajuns la începutul secolului al XX-lea într-o stare de ferocitate delirantă.
• Octombrie 1901. Cornereva - Caraș-Severin. Veche așezare grănicerească prezentă în ciclul meu de romane: MUNTELE și BIOGRAFIE DE RĂZBOI, BIOGRAFII DE PACE. Oamenii locului păstrează și astăzi obiceiuri străromâne. Sunt aprigi. Locuitori ai munților în care au haiducit secole după secole. Participanți la „lotria" bănățeană, la confruntări armate cu toți ocupanții: turci, austrieci, unguri. Mulțimea venită de prin cătunele risipite pe văile Camenei, Toplei, Belarecăi, Ciumernei, de la Zănogi, Zmogotin, Cozia, Pogara, strânsă în fața primăriei pentru împărțirea islazurilor comunale, fiind muntenii crescători de oi, cornute și ramatori. Jandarmii, văzând mulțimea, intră în alertă. Ordonă să se împrăștie. Mulțimea nu se supune. Dorește să fie lămurită de notar cum au fost împărțite islazurile. Cei 15 jandarmi deschid foc. Ucid 3 bărbați. Rănesc pe mulți alții. Deschizând focul de la peste 300 metri, ancheta a stabilit că jandarmii au fost în legitimă apărare. Judecătoria pedepsește 30 de țărani pentru nesupunere în fața autorității.
• August 1904. Văleadeni - Caraș-Severin. Horă. Feciorii își bat joc de drăguțele jandarmilor prin strigături. Jandarmii deschid foc. Trei feciori cad sub gloanțe.
• 24 aprilie 1904. Aleșd - Bihor. Mare adunare kossuthistă. Românii veniți în număr mare nu vor să asculte oratorii hungariști. Trupele de pază și ordine, jandarmi și husari călări, deschid ostilitățile. Jandarmii trag. Mulțimea intră în panică. Husarii șarjează la sabie. Bilanțul: 23 de morți; 30 grav răniți, din care mor încă 7 români; 100 răniți ușor.
• 25 august 1907. Pănade - Blaj unde este încartiruit batalionul 4 din Regimentul 24 honvezi (infanterie). Ofițerii și soldații supun satul la corvezi și batjocuri. Duminică. Ofițerii chefuiesc în localul școlii. Dascălul Ioan Borcea vine la școală și anunță că soldații secui (batalionul era secuiesc) insultă poporenii veniți la horă. Bravul căpitan Jakali pedepsește obrăznicia valahului, scoțându-și sabia și izbindu-l în cap. Dascălul cade plin de sânge. După care bravură, căpitanul îl străpunge pe însoțitorul dascălului, săteanul Leon Cipariu, nepot al lui Timotei Cipariu. Victorios, ofițerul dă alarma și ordonă trupei să-i zdrobească pe valahi. Cu baioneta la armă, secuii atacă mulțimea venită la horă. O urmărește pe ulițe. În case, se trece la schingiuiri. Țăranul Ioan Borcea Sorică, rudă cu dascălul, venea acasă cu carul. Este spintecat cu baioneta.
Sunt spintecate două femei cărora le ies intestinele. Vânătoarea de oameni continuă până la ora 19.30, când locotenent-colonelul, asaltat de cererile notarului Grigorie Simion, dă ordin să se oprească măcelul. Bilanțul de „luptă" al eroicului batalion 4 honvezi secui, din Regimentul 24 honvezi al armatei regale ungare: răniți grav: dascălul Ioan Borcea, tată a 5 copii; Ioan Borcea Sorică, Gh. Zeriaș și soția Maria Zeriaș, aveau 5 copii; Leon Țipariu; văduva lui Dumitru Câmpeanu creștea 5 copii; Ioan Brașoveanu și mama acestuia, care mai avea 3 copii; Maria Țipariu; Maria Z. Ciugudeanu, avea 4 copii. Răniți ușor: Anton Irimie, Leon Țipariu al lui Iacob, Ana Boldiș, Maria Dicoiu, Irimie Loghin, Vasile Bonariu, Petre Brad, Niculae Brad, Teodor Țipariu cu soția Ana Țipariu, văduva lui Nicolae Bărbat, Pavel Lupeanu, Vaier Borcea, Vasile Sarlea, Ioan Câmpeanu al lui Augustin, Traian Lunceanu, Gh. Ciugudeanu, primarul Alexe Pașa, Diomid Aldea și încă 10 săteni. Ancheta stabilește că batalionul s-a aflat în legitimă apărare. Sătenii, și mai ales sătencele, l-au atacat cu mâinile goale. Din 40 de răniți, 10 sunt femei. Unele tăiate cu baioneta prin ogrăzi sau case. Între cei 10 răniți grav sunt 5 femei. Din această luptă crâncenă, niciun soldat nu s-a ales nici măcar cu o zgârietură.
(Va urma)
