Revin cu sinteza cărţii sportivei, fiindcă realmente este un manual de viaţă pentru alt sportiv şi nu numai. Mă refer la faptul că există o anumită optică de a gândi, a trăi şi a lupta, specifică sportivilor, care este foarte evidentă în acest best-seller. Este vorba despre recunoştinţa vizavi de formatori, cei care ne clădesc personalitatea, autoarea consideră că nu există întâlnire aleatorie în vieţile noastre, fiecare persoană cu care intrăm în contact ne formează, ne ajută să ne clădim şi să ne pregătim pentru întâlnirea cu destinul nostru. Personalitatea, consideră Andra, este de fapt un colaj al tuturor evenimentelor de viaţă şi a întâlnirii cu alţi oameni. Suntem aici să primim o moştenire cu care să lucrăm şi să o transformăm în ceva valoros şi nou. Pentru un om dinamic precum antrenoarea de sport, viteza din capul ei e ameţitoare în raport cu desfăşurarea lentă a realităţii. Concepţiile ei orientale uimesc, de la ataşamentul faţă de pisici până la cele mai ciudate animale, insistând pe faptul că a crescut gândaci şi s-a despărţit greu de ei, ştiindu-se că budiştii cred că nu se ştie în ce se vor reîncarna. Ea spune că nu crede neapărat în Dumnezeu, dar vorbeşte despre speranţa unui Regat al nemuririi după moarte. Acest lucru nu apărea în prima ei carte, Alma. Andra descrie călă-toriile ei din Elveţia, Norvegia, unde în Oslo a numărat 7 curcubee deasupra aeroportului, şi spune că a văzut persoane care arătau ca personajele din bas-mele fraţilor Grimm, cu păr aproape alb, dar şi destinaţii mai apropiate, ca Varşovia, după ce în prima carte scria despre altele mult mai îndepărtate, ca America de Sud şi deşertul Africii. Aici a fost tăiat şi cel din urmă. Elveţia e o destinaţie fictivă, unde în apropierea metropolei Zürich există un sătuc în care s-a regăsit. Personajul maestrului este la fel de fictiv, ulterior explicând că totul este stilizat şi inspirat de la alte persoane! Ea e pasionată şi de medicină, fizică, filosofia vieţii şi a morţii, şi de complicaţiile vieţii pământeşti a celor care rămân în urma celor morţi. Eu mă întrebam de ce nu-şi vinde casa, scrie despre cineva rămas singur în urma unui decedat. Ar fi putut locui într-un apartament cochet, modern şi ar fi avut o groază de bani, mă gândeam aşa fiindcă avea o pensie de urmaş infimă. Era vorba de soacra ei cămătăreasă. E greu de crezut că Andra Negulescu, actriţa atât de frumoasă, în stil holywoodian Uma Thurman, a adus moarta acasă, a cumpărat măşti medicinale, a stat la căpătâiul ei şi a citit cărţi, nu rugăciuni. În Oasele arhimandritului, artista a făcut ca Shakespeare în Hamlet, constatând că toţi vom ajunge un cap de mort. Bardo Thodol e cartea tibetană ce se citeşte la căpătâiul morţilor. Important pentru eliberarea sufletelor este renunţarea la posesiuni de orice fel şi ataşamente. Sportiva scrie despre dezantrenare, un concept pe care chiar numai sportivii îl cunosc. Mai există în afară de Bardo Thodol, alt text, Tahdol, care se citeşte după primul. Nirvana înseamnă extincţie, pace totală. Şi în Astrologia Morţilor scrie despre Regatul de după moarte, căruia defunctul este destinat, ţara şi condiţiile renaşterii sale pe pământ! Andra vede moartea ca Lumina Clară din Bardo, eliberarea de trup, spiritul gol fără cele 27 de părţi componente. Asupra deşertului în care insista în prima carte, nu mai revine autoarea. Scrie doar, deşertul e o iluzie pe care imaginaţia ta o umple cu palmieri, şerpi, păsări, râuri albastre şi marea cu valurile reci. Despre căsnicie povesteşte în termeni plictisitori, despre avioane şi cum s-a construit primul radio, la fel, pentru cineva neinteresat de aceste domenii. Se simte încătuşată în gânduri şi principii de zbor, ca un haiduc al aerului! Nu are o părere bună despre arabi, deşi nu beau! E o fiinţă meditativă, aparţinând climei temperate. Vorbeşte foarte mult despre emoţii. Activarea emoţiilor în extrem e o metodă de accelerare a actului iniţiatic! Din cauza unui lucru, alt lucru se naşte, a spus Buddha, lucrurile decurg unul dintr-altul. Concluzia Andrei este că în opoziţiile cu religiile care se luptă una cu alta, nedemonstrând că ar fi mai bune, budhismul este unicul pacificator. Mortul nostru dobândeşte un corp subtil, mintea rămânând suspendată în eter, căutând o matrice mai bună. Interesante şi total necunoscute aceste concepţii despre moarte orientale. Acum fac legătura cu ceva ce am văzut des în cimitir, inscripţia oriental relax. Cert e că această fiinţă de excepţie, atât de evoluată spiritual, oferă o altfel de viziune a vieţii şi a morţii, indiferent cât ar fi de reale ambele. De aceea, cartea aceasta merită atenţie, şi, în mod sigur, de aceea a şi ajuns la a doua ediţie.
O puteţi comanda şi voi la editura Coresi Publishing House. Voi reveni cu cartea altei sportive, care şi-a lansat cartea la UMF, primită tot ca un minunat dar de Sărbători, aşa cum o consider şi pe aceasta.
