DEMNITATEA, FERICIREA ȘI... BISERICA

* Deși secolul al douăzecilea a dat omenirii cele mai înalte invenții, cele mai sofisticate mijloace de ușurare a muncii omului, cele mai ușoare căi pentru realizarea progresului material, nu avem o lume mai bună, mai fericită. Din contră, vedem astăzi destulă mizerie materială, oamenii sunt tot mai nemulțumiți, persistă lipsa de înțelegere, iar ura și dușmănia sunt în creștere. Bolile s-au diversificat simțitor față de trecut, în loc să dispară în raport cu progresul în medicină și în știință. Spitalele se înmulțesc și nu pot face față bolilor ce au apărut de curând. Toate acestea nu sunt altceva decât dovada cea mai eclatantă că omenirea s-a depărtat foarte mult de Dumnezeu. Omul zilelor noastre, în orbirea lui sufletească și în neascultarea lui față de învățăturile sfinte date de Dumnezeu, crede că este supraom. Dar realitatea ne dovedește că purtarea lui este mult mai inferioară celei a bunicilor noștri, care nu aveau radio, televizor, telefon, automobil, avion și alte atâtea aparate electrice, care aduc un mare confort vieții actuale. Toate acestea nu îi aduc omului fericirea, liniștea și pacea sufletească.

***

* Fericirea este ținta existenței umane, care nu este atinsă în această lume efemeră. Fericirea de pe pământ este o umbră a celei din cer, întrucât își are originea într-o formă de plăcere carnală și materială, pe când “Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură” (Romani 14, 17). Dumnezeu L-a creat pe om pentru bucurie. Durerea și tristețea sunt străine vieții dumnezeiești; ele sunt rezultatul intrării păcatului în lume. Nicio bucurie pământească nu echivalează cu cea pe care o are moștenitorul Împărăției cerurilor (I Corinteni 2, 9). Fericirea este însuși destinul omului. Reușita în viața omului și fericirea sa nu sunt asigurate decât în măsura în care el, omul, își împlinește rosturile sale adevărate. Or, se știe că omul este făptura lui Dumnezeu, creat cu scopul de a participa la viața lui Dumnezeu. A vorbi despre măreția și fericirea omului și a nu ține seama de relația în care se află el cu Creatorul său, înseamnă a desfigura omul, a-i face rău cu de-a sila. Fericirea este, evident, scopul fiecăruia, dar ea poate fi dobândită cu atât mai mult cu cât îl preocupă pe om mai puțin.

***

* Fiecare om, indiferent de religie, rasă, gen și limbă, e creat după chipul lui Dumnezeu și trebuie să se bucure de drepturi egale în societate. Biserica suferă când oamenii din diferite locuri ale pământului sunt discriminați și lipsiți de libertate și de beneficiile păcii și dreptății. Biserica este chemată să-și manifeste grija activă pentru cei aflați în necazuri și nevoi, împlinindu-și, astfel, misiunea salvatoare în lume, misiunea de protejare a demnității și măreției persoanei umane.

Din volumul “Hristos, salvarea noastră”

Lasă un comentariu