UN NOU ȘI IMPORTANT ÎNCEPUT

Distribuie pe:

De câteva zile am pășit în 2019, ultimul an al celui de al treilea deceniu al existenței noastre postrevoluționare. S-a scurs ceva timp de la acel decembrie 1989 însângerat, plătit cu atâtea jertfe omenești, în speranța de mai bine mereu amânată, pe care și acum încă o mai căutăm și o invocăm. Anii sunt mulți de atunci, dar faptele noastre prea mici și prea puține. Am sperat că anul 2018, ca parte a unui nou început, să rupă șirul insucceselor și al ghinioanelor. Din păcate n-a fost să fie așa. Anul pe care l-am încheiat, cu atâtea convulsii și conflictualități politice și sociale, pare a fi fost cel mai dificil din ultimele decenii. Cu fiecare pe care l-am adăugat parcursului nostru, nota de plată a românilor s-a încărcat tot mai mult cu exigențe neonorate. Dacă până mai ieri reușeam să trăim din agoniseala regimului trecut, acum, prin noi înșine ne descurcăm tot mai greu, devenind puternic dependenți de străinătate, din moment ce datoria noastră externă a crescut amenințător. Avem salarii și pensii mai bune, dar, după cum se pare, nu din propria noastră agoniseală. Ne lipsesc în schimb autostrăzi, modernizări de drumuri și căi ferate, o economie autohtonă puternică și alte obiective prioritare, de interes strategic național. În consecință, chiar dacă în buzunare avem ceva bani în plus, suntem săraci, plini de nevoi și niciun indiciu de mai bine nu apare la orizont. Ar fi însă greșit să punem toate necazurile care s-au abătut asupra noastră doar pe seama unora. Majoritatea lor își au rădăcinile în întreaga guvernare postdecembristă, nu numai neinspirată, ci și viciată de rele intenții, 2018 fiind anul propice de manifestare cumulată ale acestora. Bulversarea precipitată a fost potențată și de încercările actualului guvern de a face reforma promisă, într-un spațiu prea obișnuit cu hoția, dezordinea și anarhia. Încercarea de a aduce justiția la sentimente mai bune în raport cu propria-i menire în slujirea adevărului, reechilibrarea relațiilor din societate pe principiul contributivității, mai ales în domeniul salarizării, cât și al pensiilor, ca expresie a încercării de însănătoșire a mediului social, ar fi câteva repere importante și dătătoare de speranțe că societatea românească a pornit-o pe drumul cel bun. Trebuie spus însă că în acest proces de reformare au loc multe greșeli și ezitări determinate atât de gândirea partinică limitată, cât și de inconsecvența și chiar lipsa de corectitudine în modul de implementare. În același timp, măsurile de reașezare a relațiilor din societate, îndeosebi a celor juridice, pe principii pur partinice, au întâmpinat o puternică rezistență nu numai din partea celor afectați, ci mai ales din cea a opoziției care, gândindu-se mai puțin la suferințele acestora, a sperat în câștigarea unui important capital politic pe seama nemulțumirii maselor.

Deși 2018 este considerat un an al marilor controverse politice, el poate constitui punctul de pornire pentru un nou început în 2019, dacă reformarea societății va continua, dar nu oricum, ci programatic și pe baze reale. Pentru că, odată caruselul pornit, el trebuie să cuprindă toate laturile și structurile societății, de la instituțiile statului la modul nostru de a gândi și a acționa. Reforma instituțională fără cea morală, atitudinală și comportamentală nu va avea șansă de izbândă. Statul nu mai poate fi un spoliator al câștigului și uzurpator al libertății cetățeanului, iar acesta din urmă nu mai trebuie să perceapă statul cu ostilitate, ca pe un vampir hămesit, liber să toace banii contribuabililor fără noimă. Relația stat-cetățean se cere apreciată ca un raport de reciprocitate între doi parteneri onești, iar ca regulă de fier în judecarea lucrurilor de către fiecare dintre noi, trebuie să stăruie întrebarea referitoare la “nu numai ce face statul pentru noi, ci și la ce facem noi pentru stat”.

Un stat cu adevărat modern nu se poate rezuma doar la impunerea de biruri cât mai sofisticate, la încasarea impozitelor și la reforma instituțională. Cea morală se impune cu aceeași necesitate, ca o condiție pentru reușita generală. Într-o societate civilizată nu putem face abstracție de calitatea relațiilor interumane cu rol deosebit în determinarea nivelului calității vieții. A ne face viața îndestulătoare din punct de vedere material, dar și frumoasă și liniștită, la adăpost de orice abuz, constituie adevăratul ideal al fiecărei națiuni. De aceea, în afară de a ne lupta pentru a avea ce pune pe masă, suntem datori în aceeași măsură să îmbunătățim ceilalți parametri comportamentali, care să asigure fiecărui cetățean tihna și siguranța de care are nevoie, la el acasă, în orașul și satul lui, în județul și țara lui.

2019 poate fi considerat un an crucial pentru România și noi, românii. Exigențele pe care trebuie să le îndeplinim la interior, în folosul propriilor cetățeni, sunt puternic amplificate de sarcina extrem de importantă ce decurge din asumarea, prin rotație a președinției Consiliului Uniunii Europene. O sarcină în premieră, dar extrem de importantă pentru noi, atât ca națiune, cât și ca stat care va trebui să dea dovada probei de foc a capacităților noastre instituționale. Din păcate, datorită multiplelor conflictualități aflate în deplină desfășurare, pe scena politică, dar și în plan social, buna îndeplinire a misiunii este pusă sub semnul întrebării. Pentru că Europa întreagă va fi cu ochii pe noi, este necesar să se pună capăt acestei stări de spirit cu totul nefavorabile, iar Președinția și Guvernul să lucreze mână în mână pentru buna îndeplinire a acestei misiuni, de care va depinde foarte mult nivelul prestigiului nostru european și chiar mondial. Așadar, 2019 va fi anul marilor încercări cărora, pentru a le putea face față, va trebui să acționăm cu mai multă hotărâre, de la vlădică la opincă. România nu poate ieși din marasmul în care se află fără contribuția noastră, a tuturora. Să renunțăm la defetismul care ne-a făcut atâta rău și să abordăm cu încredere și optimism viitorul care depinde numai de noi. Așa cum am mai spus, este nevoie de o revigorare completă a tuturor componentelor societății pentru racordarea acestora la nivelul de exigență al unor țări și națiuni cu adevărat civilizate. România are nevoie să facă pași repezi și siguri spre orizontul care o așteaptă de atâta vreme. De aceea, partidele politice, în ansamblul lor, trebuie să renunțe la demagogia deșănțată și să înțeleagă că atitudinea de frondă în această operă de mare interes național nu le pot aduce nici apreciere și nici câștig de cauză. Instituțiile statului, cât și societății civile li se cer un grad mai mare de implicare în ducerea la bun sfârșit a tuturor reformelor, multe din ele încă neîncepute. Românii, în ansamblul lor, sunt chemați să facă front comun în acest proces al schimbării, fără de care orizontul nostru rămâne limitat. Să punem punct șirului de insuccese și, ca și când am lua-o de la capăt iar, anul 2019 să ne lumineze calea pe drumul cel bun, pentru ca zbaterile noastre să nu mai fie zadarnice, iar din speranțele noastre să rodească fapte de împlinire materială și spirituală spre bucuria noastră a tuturor.

La mulți ani, Românie! La mulți ani, români!

Lasă un comentariu