CALE LINĂ DE LUMINĂ, LAZĂRE! SCRISOARE UNUI CHIP NEMURITOR - LAZĂR LĂDARIU

Dăruindu-te, jertfindu-te neamului nostru de păstori și plugari dăinuit, dintotdeauna, în izvorul strălimpede al acestui Pământ Miraculos (Terra Mirabilis) al Daciei Hiperboreene, ne-ai făcut cu mâna-fluturând iubirea ta de Neam, de Țară și ai plecat-urcuș spre casa bine rânduită, de Dumnezeu, stră-stră-strămoșilor noștri: Zalmoxis, Burebista, Decebal, Deceneu,... Ștefan,..., Iancu,... Eminescu,..., Coșbuc,..., Goga...

Sub Acoperământul Sfânt al Măicuței Domnului, scut de apărare împotriva dracilor ce colcăie în putoarea în care viermuiesc, peste această lume apostaziată, Domnul Milei și al Îndurărilor (cum deseori îl invocai, astfel) să te urce în Sălașul celor Drepți, pe care nu-l rod moliile și nici rugina timpului nu-l putrezește.

Acolo, Sus, în Patria noastră-ultima, Luminița Lădariu - soția ta dreptcredincioasă, chemată demult la Domnul - în licăr stelar, te va cuprinde în brațele-i, luminându-ne.

Știu că mi-ai auzit colindul de Crăciun al Sfintei Nașteri, din anii tinereții noastre:

Patria mea este Sus, Sus în Cer,

Unde veșnic plutesc îngerii;

Doar acolo este pururi fericirea,

Căci așa a lăsat Domnul Sfânt.

Sus în Cer, Sus în Cer,

Sus în Cer este Sus patria mea,

Doar acolo este pururi fericirea,

Căci așa a lăsat Domnul Sfânt...

Acum, de Anul Nou, când ai lepădat vechiul strai, acum, Dumnezeu-Sfânta Treime ningă euharistic peste marele tău suflet, învăluind în liniște și pace pe toți cei care te-au iubit și prețuit spre neuitare! Amin!

Fidelul tău prieten, căruia nu i-ai cenzurat niciun cuvânt împotriva celor ce fac fărădelegea.

 

Lasă un comentariu