Au trecut Sfintele Sărbători și Anul Nou, iar între politicienii români nu s-a instaurat pacea și liniștea. Din fericire, populația României și-a văzut de treburi fără să fie prea interesată de circul politic. La câteva zile după Revelion, pe 6 ianuarie, creștinii ortodocși și greco-catolici prăznuiesc Boboteaza - Dumnezeiasca Arătare, o sărbătoare prin care ni se arată „vestea cea bună" despre Hristos și despre mărturia noastră prin El, prin ieșirea în lume, propovăduind iubirea, iertarea și renașterea noastră. La acest praznic împărătesc ni se aduce aminte de pocăință prin Pogorârea Duhului Sfânt în Apa Iordanului, la Botezul Domnului. Prin prezența Sfintei Treimi se arată că Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat, o mărturie curată, făcută cu multă vreme înainte de întruparea Sa, de sfinții profeți ai Vechiului Testament inspirați de Duhul Sfânt. Ei au prevestit adevăruri despre persoana și despre lucrarea Mântuitorului așteptat.
Ioan Botezătorul, ultimul profet al Vechiului Testament și cel mai mare dintre profeții precreștini și primul proroc al Noului Testament, vestește că Mesia a venit. Misiunea sa la apa Iordanului este de a aduce vestea cea bună, faptul că Hristos a venit. „Iată Mielul lui Dumnezeu"! (În 1, 29, 36.) Prin propovăduirea și întreaga lucrare a Înaintemergătorului Ioan s-a făcut începutul vieții celei bune că a venit în lume Mesia, cel cu dor așteptat din vechime. Misiunea Sfântului Ioan Botezătorul a fost una măreață, el anunțând că „Mântuitorul va boteza cu Duhul Sfânt (Mc 1,8), căci Duhul Sfânt n-a fost revărsat în lume decât după preamărirea Mântuitorului prin Cruce și Înviere. Iisus a zis despre el: „Nu s-a ridicat între cei născuți din femeie unul mai mare decât Ioan Botezătorul (Mt, 11, 11a). Cu frică și cu cutremur s-a pregătit Ioan Botezătorul pentru misiunea sa. Vestise pe Mielul lui Dumnezeu, vestind jertfa de pe Crucea lui Hristos. Ioan a înțeles că nu poate fi vrednic de chemarea sa fără a-și răstigni trupul cu patimile și cu poftele sale. (Cf, Gal 5,24). De băutură amețitoare nu s-a atins Ioan niciodată (Luca 1,15) iar hrana sa a fost simplă și săracă: „acride" adică lăcuste și miere de albine, asigurând trupului doar o simplă subzistență. Sfântul Ioan Botezătorul a înțeles că nu se poate apropia de Mântuitorul decât printr-o răstignire a trupului, spre deosebire de noi care înțelegem să ne apropiem prin ospețe, în beții, în desfrânări și în fapte de rușine, în ceartă și în pizmă. După ce Ioan a fost prins, Ioan a venit în Galilea propovăduind Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și zicând: S-a împlinit vremea și s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu, Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie (Mc.1, 14-15).
Sfântul Apostol Pavel zice: „Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt (Rom.14, 17). Cei ce sunt creștini numai cu numele nu au aceste roade ale Duhului (Gal 5, 22). Lăsând harul primit prin botez, îngropând darurile Împărăției, ei nu trăiesc învierea și bucuria participării la viața dumnezeiască.
Suntem la început de an nou, care va fi cu adevărat nou, dacă nu ne vom face noi înșine oameni noi. Să punem la inimă, îndemnul Apostolului Pavel: „Noaptea e pe sfârșite, Ziua este aproape. Să lepădăm lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii" (Rom. 13, 12).
Viața noastră în acest an să fie fapta bună, cunoștința, la cunoștință înfrânarea, răbdarea, la răbdare evlavia, la evlavie iubirea frățească, iar la iubirea frățească dragostea" (II Petru 1,5-7). Ne așteptăm ca și politicienii români să se aplece și spre învățătura Bisericii, dacă tot se consideră creștini.
