Motto: “Mă mișc între Dumnezeu și neamul din care fac parte. În afară de acești termeni, nu văd nimic semnificativ între cer și pământ” (Petre Țuțea)
“Fiecare popor își merită conducătorii” - spunea Stalin, și nu citez sinistrul personaj pentru a irita de la bun început spiritele, ci pentru că avea dreptate.
Stimați aspiranți la primul jilț al Țării, eu, ca simplu membru al poporului român, băgător de seamă în această mascată campanie mizerabilă, lipsită de nerv creator și mai ales de charisma vreunui cap de serie, vă întreb - fiindcă am și acest drept, în baza obligației moral-cetățenești de a vota - cum m-ați putea determina să mă deplasez până la secția de votare pentru a pune ștampila în vreo pătrățică.
Ce vrem noi și ce dați voi, în afară de “pâine” (ulei, făină, găleți, fulare, galoși etc.) și “circ” - interminabila cavalcadă penală, din care, deocamdată, se vede doar vârful aisbergului. “Pâine și circ” rămâne, de milenii, rețeta favorită și eficientă pentru a fermeca poporul dornic de sânge proaspăt, fericit că o pățesc și “zeii” cândva aclamați în piață publică. Șo pe ei! Săracul popor, băgat la bașcă pentru un sac de cartofi și trei găini! Aceeași categorie de votanți, inocenți în fond, idioții utili, săracii cu duhul, incapabili să răspundă la întrebări televizate de genul: “Cum se numește țara noastră?”, “Care este capitala României”, sau dacă “Este bine că femeile din România au orgasm?”, care se calcă în picioare, în magazine, pentru tigăi, mălai sau detergent.
Așadar, ce vrem noi, și ce dați voi? Am să vă spun ce așteptări am, de pildă, eu, de la un prezumtiv președinte... corect, fiindcă, în stadiul actual, șanse de strălucire viitoare nu se întrevăd.
În primul rând, să respecte Legea, începând cu Constituția - Legea legilor, și să dea de pământ cu toți reprezentanții instituțiilor statului de drept care nu o aplică.
Să-și alcătuiască un guvern responsabil, cu miniștri capabili să reziste, măcar până la virtual viitoare anticipate, fără a-și vârî mâinile până la umăr în bruma pe care au lăsat-o cei de dinainte. (Cred că mă exprim mult prea elegant față de mizeria de la vârf.)
Să nu târguiască Țara și Poporul, granițele și bogățiile românești.
Să nu admită năvala migraționistă, dictată de Noua Ocultă Mondială, menită să ne reteze rădăcinile străbunilor și visul de viitor al urmașilor.
Să nu permită amestecul statelor vecine în problemele interne.
Să reintroducă obligativitatea serviciului militar, eliminat din 2007.
Forțele Armate Române sunt formate din trei categorii de arme: Forțele Terestre, Forțele Aeriene, Forțele Navale, aflate sub comanda Statului Major General, direct subordonat Ministerului Apărării Naționale. Pe timp de război, președintele României este comandatul suprem al Forțelor Armatei. Am avut și mai avem trupe române în Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Irak și Afganistan. Suntem lipsiți de apărare, înconjurați de neprieteni. În caz de atac, fiți siguri că aliații vor avea alte treburi decât să ajute o țărișoară care dintotdeauna le-a stat unora dintre “aliați” lor ca un os în gât. (În Norvegia s-a introdus serviciul militar și pentru femei. Nu mai vorbesc de Israel... )
“Istoria ne învață că alianțele militare nu îți asigură nicio apărare în fața agresiunii externe. E o uriașă naivitate să crezi că SUA sau NATO se vor bate cu Rusia, poate nuclear, pentru România. La o adică, marile puteri se înțeleg peste capul popoarelor mici, ca la Yalta, și nu numai, și redesenează frontierele Europei. Nicolae Ceaușescu a înțeles perfect în 1968, în timpul invaziei ruse în Cehoslovacia, cum funcționează alianțele militare pentru noi, adică dezastruos, și a înființat gărzile patriotice. Războiele moderne au dovedit că o armată de profesioniști a unui stat mic, oricât de bine pregătită și înzestrată ar fi, poate fi ușor înfrântă de trupele unei mari puteri, recte SUA, Rusia sau Germania. Dar o armată de gărzi patriotice, ce aplică tactica războiului «popular» sau «național» poate crea greutăți insurmontabile agresorului sau chiar înfrângerea pe termen lung: vezi războiul din Vietnam, mujahedinii afgani ce i-au înfrânt pe sovietici în anii '80, talibanii anti-NATO sau insurgenții din Irak. (... ) Retorica din anii 2000 a politicienilor români împotriva serviciului militar obligatoriu a fost o greșeală și a subminat nivelul de apărare al țării. De aceea, recrutarea tinerilor pentru serviciul militar minimal, de circa cinci săptămâni până la depunerea jurământului, este un act de necesitate obligatoriu pentru păstrarea ființei naționale și siguranța națională. Serviciul militar obligatoriu reprezintă și un factor de coeziune și solidaritate națională a românilor, atât din țară, cât mai ales din străinătate. (... ) Mâine, dacă aș primi ordinul de prezentare la mobilizare, ca rezervist, nu m-aș da în lături să stau cu Kalașnikovul în mână, pe umăr cu desaga de grenade ofensive și defensive și pe spate cu aruncătorul de rachete, pe linia albastră a Nistrului, pentru o Românie Mare și unită.” (Ionuț Țene - NapocaNews).
Ce să nu mai facă noul președinte, indiferent cine va fi acela?
Să nu mai permită umilirea Bisericii Neamului, inclusiv înlocuindu-se Religia (ca materie de curriculă școlară) cu o făcătură dictată de interese externe oculte tip New Age. Nu suntem atei, noi, românii. Nici copiii, și nici nepoții noștri. Nici străbunii n-au fost atei. Tinerele generații au dreptul la cunoaștere, măcar. Cum poți combate ceva despre care nu ai habar? Unde mai sunt etica și logica unui asemenea demers?
Și, mai ales, să nu se mai lase, vreodată, vreun președinte al României - stat național, unitar, independent și indivizibil -, umilit, îmbrăcat în surtuc verde, de fantome călări ale lui Horthy, prin Ardealul pururi românesc.
“Cine nu și-a scris istoria cu sângele, acela sau n-a avut-o nicicând, sau crede că poate trăi pe contul istoriei altora” - spunea marele poet, Orpheul de la Pererita, Grigore Vieru.
“Jur în fața lui Dumnezeu, pe conștiință și onoare, că îmi voi jertfi viața pentru triumful cauzei comune românești... !” - declara Iuliu Maniu.
Summa-summarum, nu negociem Constituția! Mai ales următoarele articole:
ARTICOLUL 1. Statul român (1) România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. (4) Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executive și judecătorească - în cadrul democrației constituționale. (5) În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.
ARTICOLUL 2: Suveranitatea (1) Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum. (2) Niciun grup și nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.
ARTICOLUL 3: Teritoriul (1) Teritoriul României este inalienabil. (2) Frontierele țării sunt consfințite prin lege organică, cu respectarea principiilor și a celorlalte norme general admise ale dreptului internațional. (3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, orașe și județe. În condițiile legii, unele orașe sunt declarate municipii. (4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populații străine.
ARTICOLUL 4: Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni (1) Statul are ca fundament unitatea poporului român și solidaritatea cetățenilor săi. (2) România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială.
ARTICOLUL 8: Pluralismul și partidele politice (1) Pluralismul în societatea românească este o condiție și o garanție a democrației constituționale. (2) Partidele politice se constituie și își desfășoară activitatea în condițiile legii. Ele contribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor, respectând suveranitatea națională, integritatea teritorială, ordinea de drept și principiile democrației.
ARTICOLUL 12: Simboluri naționale (1) Drapelul României este tricolor; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roșu. (2) Ziua națională a României este 1 Decembrie. (3) Imnul național al României este “Deșteaptă-te, române”. (4) Stema țării și sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.
ARTICOLUL 13: În România, limba oficială este limba română.
ARTICOLUL 14: Capitala României este municipiul București.
(Constituția României actualizată, fragmente)
Nu mă mai întrebați pe cine aș vota, fiindcă nu pot să vă spun. Pur și simplu, nu știu. Oricum, voi vota candidatul pentru care Țara și Neamul românesc înseamnă mai mult decât propria ființă. Veți spune că nu s-a născut încă. Eu cred că s-a născut, și încă de multișor. Oameni valoroși găsim peste tot, dar, din păcate, nu ies în față.
Știți ce spunea Lenin? (Să nu dați cu pietre după mine - erau lecturi obligatorii pe vremea mea și nu toți autorii erau idioți! Dacă ați avea curiozitatea să răsfoiți acele pagini, ați avea mari surprize!) Spunea, deci, Lenin: “Cel mai greu de înfăptuit este revoluția conștiințelor”. Și nu-i așa? Iar Cronin (dacă nu vă convine Lenin!) scria cam așa (citez din memorie): “Revoluțiile sunt ca furtunile: scufundă valorile și ridică gunoaiele”. Nici el n-avea dreptate???
Îmi vreau Țara înapoi. Cu cine să votez?
“Prefer să mor în mocirlă într-o Românie Mare decât să mor în paradisul unei Românii mici. (... ) Fii om, fii drept, și recunoaște că, pe deasupra ambițiilor, intrigilor și urilor, este Patria, este veșnicia neamului, și că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înțelegem de fiecare dată” - declara mareșalul Ion Antonescu. Mă alătur cu tot sufletul acestei credințe.
“Unirea e singura stare politică ce ar putea să asigure viitorul nostru și să ne permită a da țării organizarea ce o așteaptă de atât de mult timp” - spunea domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Aștept un asemenea întregitor de Țară.
Nu-mi place deloc realitatea înconjurătoare, dar voi merge la urne și voi vota, poate, din nou... “răul cel mai mic”. Dar, de undeva trebuie să începem. Din casă, de după perdea, nu putem schimba nimic.
