DE MULT AR FI FOST CAZUL, DAR NICIODATĂ NU-I PREA TÂRZIU! NOI, SECUII ȘI UNGURII, AR TREBUI SĂ ÎNCEPEM PRIN A CERE IERTARE PENTRU CRIMELE NOASTRE FAȚĂ DE ROMÂNI!

Distribuie pe:

La mulți ani România, la mulți ani, români! Cred că maghiarimea ar trebui să adopte, în locul izolării cauzate de frustrările istorice, calea dublei identități, calea biculturalității! Despre aceasta nu se vorbește, deși reprezintă o formă de păstrare a identității în relație de armonie cu majoritatea! Ceea ce ar însemna asumarea istoriei, chiar dacă, eventual, aceasta a fost nefavorabilă ungurimii și secuilor!

Uneori, omul, ca să fie salvat, trebuie să-și amputeze anumite părți ale corpului! Câteodată așa este și în istorie! După părerea mea, o Ungarie mare în exces ar fi pus în pericol chiar existența maghiarimii! Nimeni nu se gândește ce s-ar fi întâmplat în cazul supraviețuirii Austro-Ungariei! Oare nu cumva a existat pericolul ca ungurimea să se fi dizolvat în alte neamuri, care erau majoritare în cea mai mare parte a Austro-Ungariei!? Trebuie să fim realiști: Ungaria așa-numită mare, mult prea idealizată, în mod nerealist, de către naționaliștii maghiari, nu mai era demult viabilă în sine! Dacă am judeca așa, am înțelege că Trianonul a venit ca un sfârșit normal, natural, al Imperiului Austro-Ungar și că durerea și frustrarea care i-au urmat au fost nefondate! 

Merită reținută, în legătură cu frustrarea istorică a maghiarimii, afirmația lui Eugen Drewermann, teolog româno-catolic și psiholog jungian, care zicea că, dacă cineva devine frustrat, în urma unui eveniment oarecare, înseamnă că era și înainte! O identitate problematică, precum cea a maghiarimii, nu se vindecă prin imagini neverosimile, cum e imaginea Ungariei Mari, și prin dureri/frustrări legate de această imagine, de dispariția ei, imagine care niciodată nu s-ar mai putea reface! O frustrare nu se vindecă niciodată prin confruntare dușmănoasă cu mediul, cum cred naționaliștii maghiari! Și nu reprezintă o apărare a identității, a cărei problemă este boala în sine! Această confruntare nu poate genera decât tensiuni! Din păcate, așa se întâmplă în județul Covasna, prin primarul orașului Sfântu Gheorghe, Antal Árpád András, pentru care Ziua Națională a României repre-zintă în fiecare an prilejul de a provoca tensiuni interetnice!

Cred că de alt comportament avem nevoie noi, secuii și ungurii, în România, față de istorie, față de prezent, comportament care ar putea decide viitorul nostru comun în bună înțelegere! Chiar un sociolog secui, Magyari Nándor László, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai, scria că “în loc să plângem pentru Trianon și pentru ceea ce i-a urmat, ar trebui să ne confruntăm cu ceea ce au simțit românii înainte de Trianon, adăugând la asta și suferințele românilor în timpul ocupației horthyste, în Nordul Ardealului”! Problema maghiarimii, sursa frustrărilor ei, este neputința integrării, în conștiința națională, a părții întunecate a neamului maghiar! Avea dreptate scriitorul evreu Kertész Imre, care zicea că “maghiarimea este frustrată din cauză că n-a conștientizat niciodată atrocitățile sale comise în istorie față de alte neamuri, adică n-a avut curajul de a se confrunta cu propria istorie”! Lipsa curajului duce totdeauna la frustrare și la idealizarea iluzorie a eroismului neamului!

Cred că, după '89, noi, secuii și ungurii, trebuia să începem o altă eră, în România: cea a loialității față de Statul Român, pe care încă n-am acceptat-o după Trianon. Ar trebui să începem prin a recunoaște public și a cere iertare pentru crimele noastre față de români! Cred că un astfel de gest ar fi însemnat o împăcare istorică între două neamuri și ar însemna începutul integrării noastre, adevărate, în România. O integrare adevărată, fără izolaționisme și separatisme, pe care încă n-am făcut-o!

Guvernul maghiar anterior guvernului Orbán a făcut un gest frumos față de România, când a acceptat ca ziua de 1 Decembrie să fie sărbătorită, la Budapesta, într-un teatru renumit. Guvernul Orbán însă, ajuns la putere, a interzis acest lucru! Și nu numai atât, el a declanșat și o retorică intensă antiromânească, revizionistă! Să nu uităm însă că Orban este aliatul lui Putin, deci nu trebuie ca noi, secuii și ungurii, să cădem în capcana revizionismelor. Trebuie să fim loiali Statului Român, căci revizionismul servește unei cauze străine, nu cauzei noastre comune! Nu vom câștigă nimic prin revizionism, istoria ne-a arătat-o! Ocupația, administrația horthystă, i-a discriminat pe secui, chiar în secuime! Ungurii sunt cei care ne-au furat identitatea noastră secuiască, asimilând-o cultural în maghiarime, în timp ce, în cea mai mare parte a istoriei noastre, ne-au asuprit! Viitorul nostru, dacă va fi, va fi comun. Dacă nu - nu va fi!

 

Lasă un comentariu