În acest sens, pentru a putea înțelege mai bine simptomatologia acestei bolii sociale - de sistem, voi recurge la analogia acestor maladii sociale și a organismului social cu boala organică - a organismului biologic, aceasta constând în incapacitatea adaptativă și integratoare a organismului social, recte a structurilor și funcțiilor acestora în raport cu unele schimbări sociale radicale sau parțiale, de sistem, sau la nivelul părților componente ale acestuia. Dar așa cum se știe, atunci când este afectat și alterat creierul uman, pe fondul meningitei, întreg organismul se confruntă cu cele mai grave disfuncții orgnice, cul-minând în cele din urmă, după o suferință gravă, cu moartea celulelor creierului, specifice morții clinice, și în final cu moartea biologică. Asemenea mecanisme funcțio-nează și la nivelul societății, creierul fiind reprezentat instituțional de subsistemul politic - decident, căruia asemenea creierului uman sănătos, îi revine cele mai complexe atribuții și responsabilități față de celelalte structuri sociale, care în raport cu strategiile și deciziile politicile, pot sau ar trebui să poată optimiza, sub raport funcțional și eficient, sănătatea socială și individuală, echilibrul și progresul social, în sens invers, toate structurile se confruntă cu unele stări conflictuale latente, care devin manifeste, atingând în cele din urmă starea de criză generalizată a societății.
Tot prin metoda analogie putem observă că, chiar dacă meningita morală nu duce nici la moarte clinică și nici la o moarte socială, specifică organismului viu, o asemenea disfuncție organică conduce la unele blocaje la nivelul structurilor sistemului, afectând pe de o parte funcțiile emergente unor structuri sociale, atât prin disfuncțiile structurale, cât și prin disfuncționalitățile resimțite la nivel macro și microsocial, afectând indivizii prin sărăcia și insecuritatea socio-profesională cu care se confruntă cei mai mulți, pe fondul acestor cauze politice și de ordin moral. Toate aceste disfuncții societale și individuale, pe lângă diagnoza lor, reclamă ceea ce îndeobște este cunoscut prin reforma structurală, reformă care nu înseamnă altceva decât ajustarea strategiilor politice, a pârghiilor și mecanismelor care fac viabile și funcționale acele structuri ce configurează societatea sub raport sistemic și structuralist-funcționalist. Dar pe lângă reforma invocată, care se poate realiza pe termen mediu și lung, se impune o reformă în plan moral, la nivelul mentalității individuale și colective, a atitudinilor și implicațiilor civice a tuturor membrilor societății, neimplicarea civică fiind cel mai evident simptom și sindrom prin care se manifestă această maladie cronică din societate, și în primul rând din structurile subsistemului politic și al clasei politice amorale (fără morală) și imorale (care încalcă principiile morale).
Privind retrospectiv, vom putea observa că în această îndelungată perioadă de tranziție, când sistemul politIc s-a rodat în funcție de unele interese politice clientelare și nu de factură socială și națională, atât de des invocate și disimulate în același timp, de unii actori politici, am rămas rudimentari la nivelul mentalității și a dimensiunii psihologiei sociale, stând în espectativa unor schimbări și a unor responsabilități din partea altora, cei care ne conduc după propriile pofte și interese, fără ca noi să ne implicăm în acest proces al schimbării și al dinamicii sociale, rămânând încă captivi acestor menTalități retrograde de tip autocratic și paternalist ce stau în proximitate cu regimurile politice totalitariste. Pe acest fond al neimplicării participative și a iresponsabilității civice și politice din partea unor membri ai societății (a se vedea participarea la ultimul referent prin care se măsura atitudinea romÂnilor față de unele valori morale creștine - familia tradițională), a avut loc o recrudescență a imoralității din partea celor care au aparținut și mai aparțin clasei politice, ca falși oameni politici, fiind inversate valorile sociale, iar cele morale, care sunt în totalitatea lor ignorate, și față de care unii politicieni se raportează în mod disimulat, au fost substituite cu cele imorale, care așa cum după cum se poate observa, din partea unor politicieni, nu cunosc limite.
Așa cum se știe, pe fondul minciunii și manipulării, dar și a unor sloganuri patriotarde ce au căzut în derizoriu, s-a trecut la falimentarea economiei românești, predominând mitul privatizării, fiind desființate și distruse unele structuri și mecanisme economice prin care funcționa vechiul sistem și înlocuite cu altele, lipsite de orice logică și substrat moral, predominând interesul unipersonal și de grup, și nu interesul național, atât de clamat, și în numele căruia a fost falimentată, pas cu pas, România. Evident, noul sistem societal, supus unei stări de convalescență după ce a fost distrus în totalitate cel vechi, nu s-a putut adapta din mers, necesitând o îndelungată și stresantă perioadă de tranziție, care în loc să accelereze schimbările structurale, prin acele reforme, a condus la o inerție a sistemului, degenerând în ceea ce în termodinamică se numește entropie sau, mai pe înțelesul tuturor, destructurare - dezorganizare socială, haos și anarhie, la care factorul cauzator este în primul rând de ordin moral, constând în inexistența moralei în politică, ceea ce este un nonsens, cauzând grave prejudicii atât politicii, cât și a celor care nu-și întemeiază deciziile politice pe principii și valori morale.
(va urma)
