ALTE POLITICI CRIMINALE DE MAGHIARIZARE FORȚATĂ (XXXI) APOGEUL CRIMELOR HUNGARSTE - 1940-1944

Distribuie pe:

* Acest capitol este scris dintr-o nevoie de echilibru. Crimele hungarismului, ca argumente ale maghiarizării forțate, deci ca politică de stat devenită constantă fundamentală a istoriei imperialismului unguresc, s-au legiferat, după cum am argumentat în capitolele precedente, în anul 1867, perfecționându-se ca sistem în deceniile 8 și 9 ale secolului al XIX-lea. Cum atmosfera europeană după Revoluția de la 1848 era favorabilă luptei popoarelor pentru definirea lor ca națiuni politice, presa și opinia publică din Europa au jucat un rol important în moderarea hungarismului. Regatul România a contribuit masiv la temperarea exceselor hungariste atât pe cale diplomatică, cât și ca centru de presiune politică și de influență, interese majore ale finanței internaționale suprastatale, fiind legate de economia României.

* După Diktatul de la Viena și până la 23 august 1944, situația generală europeană a fost favorabilă tuturor exceselor hungariste, Germania hitleristă stăpânind o bună parte din Europa, cu un program rasist devenit politică de stat. Acest program rasist brodat pe cel al expansiunii teritoriale a potențat hungarismul, creându-i spațiul demografic în care să se exercite, ca și cadrul ideologic și politic care să-l motiveze.

* Reluând tezele hungariste de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, teze transformate în politică de stat, sincronizându-se cu tezele germanismului, reluând metode și mijloace ale Gestapoului, crâncena poliție politică a celui de al III-lea Reich, beneficiind de protecția diplomatică și militară a Germaniei hitleriste și de complicitatea Italiei fasciste, Ungaria lui Horthy, roasă de sindromul răzbunării, a ridicat hungarismul în zonele patologiei politice, transformându-l într-o practică de asasinat sadic și responsabil, iar teritoriul Ardealului de Nord-Est într-un iad al suferinței umane. Într-un uriaș abator uman. Într-un spațiu al deznădejdii și al ororii. Într-o explozie a instinctelor bestiale care a aruncat Ungaria în epoca triburilor păgâne, mâncătoare de carne crudă fezandată sub valtrapuri, asezonată cu sudoare de cal și lapte de iapă.

* Nu mai înjosesc hârtia reproducând din delirul ucigaș al ideologului hungarismului deceniului 4 al secolului trecut, criminalul sadic Dücsö Csaba cu al lui tratat asupra genocidului intitulat NINCS KEGYELEM - Fără îndurare - după cum nu pot relua în întregime crimele juridice, culturale, spirituale, economice, săvârșite de hungarism din septembrie 1940 până în octombrie 1944, când armatele româno-sovietice au eliberat teritoriul cedat. Întreaga tragedie este cuprinsă într-o sumă de volume, reprezentativ și cutremurător fiind TEROAREA HORTHYSTO-FASGISTĂ ÎN NORD-VESTUL ROMÂNIEI, volum tipărit la București în 1985.

* Am afirmat că acest capitol este unul de echilibru. O completare care să demonstreze că, indiferent de titulatura regimului politic, democrat-liberal-nobiliar ca acela de dinaintea Primului Război Mondial, declarat rasist și imperialist, ca acela horthyst, comunist sau democrat, hungarismul bestial, antiuman, antieuropean, antiistoric, inadaptabil la contemporaneitate, ridicând crima, minciuna, sperjurul, holocaustul la rangul de politică de stat, rămâne doctrina politică fundamentală a ungurilor și constanta istorică principală a diplomației, ideologiei și spiritualității ungurești.

* György Ferenczy este un gazetar secui, activ la Budapesta, Satu Mare și Cluj. A editat gazeta KIMANDOM - Mă pronunț. Citez din volumul GOLGOTA TRANSILVANIEI, Arad, 1940, și ediția a II-a, București, 1941, subliniind că, neputând rezista ororilor săvârșite de conaționalii săi, György Ferenczy s-a refugiat în țară: “...Naționalitățile au trăit ca cetățeni români cu drepturi depline, într-o totală libertate. La reforma agrară le-a revenit pământ... Trebuie să mă refer la umanitate... La sentimente omenești, când arăt atrocitățile fără seamăn care s-au comis pe pământul Transilvaniei după ocupație... Mândrul pământ al Transilvaniei s-a transformat într-o amarnică golgotă unde se petrec cele mai groaznice evenimente. Oamenii sunt închiși cu sutele, cu miile, sunt bătuți, sunt torturați în mod cumplit. Asasinatele și execuțiile se țin lanț și toate acestea doar pentru că unica vină a nenorocitelor victime este aceea de a se fi născut români... pe pământul Golgotei din Transilvania, unde vântul suflă leșurile celor spânzurați, unde cadavrele martirilor asasinați cu o sălbatică cruzime vestesc că instinctul bestial s-a eliberat și barbarismul și răzbunarea joacă dansul sălbatic al morții... A chinui... cu un vandalism necruțător, oameni lipsiți de apărare - este nemaiîntâlnit în istoria statelor civilizate ale Europei... Nu-mi rămâne altceva decât să mă rușinez că m-am născut secui-maghiar și să reneg și faptul că am învățat prima oară să mă rog lui Dumnezeu în limba maghiară.”

Cutremurător. Înspăimântătoare mărturisire. Ce alt argument mai convingător poate fi adus împotriva hungarismului ca doctrină de stat criminală? Care este gradul de competență al civilizației cu hungarismul?

Mi se pare sinistru să reproduc o statistică a atrocităților hungariste, doar într-o scurtă perioadă, 30 august 1940 - 1 noiembrie 1941, statistica neputând cuprinde înspăimântătoarele valuri tragice care au îndoliat sute de mii de familii românești. Sau chinurile prin care au trecut în moarte cei martirizați.

(Va urma)

 

Lasă un comentariu