Faptul că ne confruntăm și în prezent cu o criză de sistem, în pofida indicatorilor economici care ar nega această stare, se datorează în primul rând acestei maladii ce s-a cronicizat la nivelul clasei politice, autistă în raport cu societatea, lipsită de autoritate morală și profesională, coroborată cu lipsa unor strategii politice pe termen mediu si lung, la care am mai adăuga promovarea în deciziile politice a arbitrariului, voluntarismului, incompetența politică, dublate de un partizanat politic, la care se adaugă probitatea morală inexistentă a agenților politici. Aspecte care cred că nu mai necesită nicio explicație, ele fiind de ordinul evidenței prin starea cronicizată a acestei stări patologice cu care se confruntă societatea românească postdecembristă. Consecințele acestei stări, cauzate de incompetența și iresponsabilitatea politicienilor, a condus societatea la acel flagel al sărăciei cronice, România fiind una dintre cele mai sărace și decredibilizate țări europene, trăind nu numai din împrumutul copiilor noștri, prin ceea ce vor deconta pentru noi aceștia, cum magistral s-a exprimat fostul rege Mihai, ci și pe fondul unei economii de subzistență, ceea ce afectează, în ultimă instanță, securitatea individuală și națională, inducând efecte perverse în plan social și moral, prevalând principiul machiavelic, în conformitate cu care scopul scuză mijloacele, iar cetățenii cer mai mult de la țară decât oferă, ca să parafrazăm un mare om politic contemporan.
Oare cine nu s-a săturat de permanentele conflicte din interiorul clasei politice, de la toate nivelurile și din întreaga perioadă postdecembristă, conflicte și tensiuni care nu au alte cauze și premize decât cele de ordin moral, reflectate fiind prin tendința de preluare a puterii, în ignoranță totală cu interesele națiunii, aceasta fiind valabilă la toate partidele și toți politicienii ce au aparținut acestei faune politice. Sub stindardul care îi călăuzește în mod disimulativ ca vajnici luptători împotriva corupției, s-au acoperit cei mai mari corupți din interiorul clasei politice. Nu cred că mai necesită să ne punem întrebarea ce-i mâna pe aceștia “în luptă”, pentru a nu murdări prin cuvinte inadecvate versurile marelui geniu care le-a scris, când vedem pragmatismul și arivismul acestora, ignorând și încălcând cele mai importante principii și valori morale. Ce credibilitate morală, ca să nu spun de model, mai poate avea un asemenea politician și cetățean, care de pe poziția și rangul social pe care vremelnic îl deține, sau din proximitatea acestuia, ca să fiu mai explicit, atunci când chiar prin exemplul personal încalcă Constituția și celelalte legi și norme, originare în ultimă instanță în filonul moralității?! Depășind caracterul retoric al acestei întrebări, cu speranța că am fost înțeles, voi răspunde simplu: nicio credibilitate, acest răspuns fiind validat, sper, la viitoarele confruntări electorale de la nivelul tuturor structurilor politice, dacă vom adopta un spirit civic responsabil și nu vom fi indiferenți față de jocul politic premeditat, când așa cum putem deduce, electoratul nu a fost și nu a rămas decât o masă de manevră în mâinile celor care au deținut și mai dețin și în prezent puterea, cărțile fiind făcute de alții. Indiferența, care din păcate ne caracterizează, și care în mod paradoxal, unii cetățeni sunt solidari cu acești actori politici, susținându-i în momentele electorale, suferind de amnezie morală (să ne aducem aminte ce a însemnat Guvernul tehnocratic, de cine era condus și cine făcea parte din el, dar și de ineficiența acestui guvern, atunci când vom ajunge în fața urnelor și vom face jocul unor interese străine națiunii!).
În mod evident, testul maturității, responsabilității civice și morale va fi dat la viitoarele alegeri, când vom vedea cât de implicați și responsabili suntem față de cronicizarea acestei maladii de la nivelul psihologiei sociale și al moralei sociale, nu în ultimă instanță de cei care o promovează și o susțin, nici pe departe în mod dezinteresat. De unde putem trage concluzia că îmbolnăvirea este dorită de către cei care gestionează boala socială, bolnavi la rândul lor și ei, astfel că prin cronicizarea și generalizarea bolii, aceasta devine mai puțin transparentă, fiind evaluată cu mai multă îngăduință, numitorul comun al acestei toleranțe fiind lipsa spiritului civic și al responsabilității civice, politice și morale a fiecărui cetățean legitimat din acest punct de vedere cu asemenea responsabilitate. Inactivismul și atitudinile defetiste nu fac decât să cronicizeze această maladie psiho-morală, și nu să o anihileze, ea devenind un adevărat flagel social, cu consecințe incomensurabile pentru prezent și viitor.
Ne mai întrebăm de ce a fost distrusă economia, pentru a deveni dependenți de alte puteri care profită în urma acestui faliment și dezastru economic, sau de ce există o asemenea lipsă de voință politică în luarea unor decizii proactive cu interes social și nu individual și/sau de grup, tocmai din această cauză a scenariului scris de către scenariști străini de cauza românilor, cu regizori autohtoni, de cele mai multe ori incompetenți și servili, dar și de atitudinea noastră de indiferență și de neimplicare, cât timp am fost atât de pasivi față de servilismul, demagogia, cinismul, ipocrizia și incompetența acestor agenți politici lași și trădători.
(Va urma)
