MENINGITA MORALĂ ÎN POLITICA ȘI SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ POSTDECEMBRISTĂ (IV)

Atitudinea dublată și susținută de tendința muribundă a acestora de îmbogățire rapidă - peste noapte - în acest mod au apărut așa-numiții miliardari de carton, al căror zeu în fața cărora se închinau nu era nici de natură mitologică și nici creștină ci financiară, banul și puterea robindu-i și depersonalizându-i pe cei mai mulți. În fața acestei goane imorale după avere, am stat și încă mai stăm pasivi, ieșind în stradă doar atunci când sunt lezate unele interese de grup și nu de ordin național. De ce nu suntem sensibilizați de gravele inegalități sociale, de oportunismul și carierismul unora, într-un total dispreț și ignoranță cu cei mulți?, argumentul forte fiind privilegiile de care se bucură acești privilegiați ai națiunii, concretizate prin salariile și pensiile speciale ale acestor protejați „speciali" de o asemenea legislație partinică și lipsită de moralitate, fiind lipsiți de orice compasiune și empatie prin privilegiile discriminatorii față de cei pe care îi reprezintă și prin care există ca demnitari ai statului. Răspunsul este simplu și implică în mod evident și o componentă morală și socială: din lipsa solidarității sociale (E. Durcheim), comună cu lipsa unei conștiințe sociale integrative, și nu cu tendința de atomizare a societății prin prevalarea intereselor personale și de grup față de cele sociale și naționale, predominând antropocentrismul și nu sociocentrismul, incriminate de ideologiile partidelor politice postdecembriste, de pe eșicheriul politic, atât de șubrezit și vulnerabilizat în prezent. Fenomene ce se pot constitui în cauze esențiale ale îmbolnăvirii sociale, societatea românească fiind una dintre cele mai polarizate, inegale, diferențiate și destructurate societăți sub acest aspect social.

Ceea ce caracterizează societatea românească postdecembristă, pe fondul acestei cronicizări maladive, este ceea ce în sociologie este desemnat prin fenomenul endogrupării sociale negative și discordante, asemenea unor forme ale socializării, cum ar fi în cazul de față socializarea politică și morală, fenomen structural care constă în formarea unor grupuri de interese și clientelare care pun pe prim-plan interesul de grup și nu cel social și național. Aceasta nu face decât, pe de o parte, să scadă solidaritatea și coeziunea socială, iar pe de altă parte, să adâncească starea tensionată și conflictuală pe fondul diferențierii și polarizării sociale. În acest mod, societatea românească prezentă a devenit cea mai desinergizată societate, adică cea mai lipsită de energie colectivă, devenind, prin membrii săi, resemnată, frustrată și inertă, astfel că nimic nu mai mișcă - stimulează interesul participativ decât stimulii materiali - financiari, coroborați cu unele scopuri și interese antisocietale, exprimate prin aceste mișcări disimulate de protest, a căror regii sunt realizate tocmai în acest scop destructurant, pe fondul unor scenarii ce poară marca unor modele de import, care sunt tot mai mult exportate pe întregul continent european (Europa însăși fiind în cădere liberă), ceea ce a permis și mai permite cele mai meschine jocuri ale actorilor de pe scena politicii românești. Să ne amintim doar de caracterul inuman al acelui conducător de țară (care nu merită nici să-i pronunțăm numele!), care lipsit de orice proces de conștiință morală, a fost în măsură să taie salariile bugetarilor și pensiile românilor, ca prin acești bani să îmbogățească clientela politică și pe cei apropiați lui, și care astăzi dă lecții de morală, sau de cei care prin politică au ajuns la un asemenea grad de îmbogățire încât îi sfidează pe cei prin care au ajuns la o asemenea stare materială precară, sau au luat drumul pribegiei, ignorându-i pe cei excluși și marginalizați social. A devenit o rutină și versurile Imnului național, atâta timp cât cei mai mulți se confruntă cu o asemenea stare letargică - nu se deșteaptă din această stare, devenind, în ultimă instanță, solidari cu toate nelegiuirile celor care au condus și conduc și în prezent țara spre falimentarea ei, putând atinge culmile unui asemenea genocid moral, și a unei asemenea meningite morale.

Putem spune, fără nicio reținere, că societatea românească, prin imaginea sa apocaliptică din perspectiva flagelului moral, este scăpată de sub control, acționând și comportându-se prin prisma arbitrariului, în conformitate cu principiul liberului arbitru și al iresponsabilității sociale și morale, ceea ce nu face altceva decât să adâncească starea patologică în care se găsește atât din punct de vedere moral, cât și politic, juridic, și, nu în ultimă instanță, economic, domenii în care își regăsește resurse această maladie și acest grad de îmbolnăvire al societății românești. Am putea considera că pe fondul permanentelor conflicte fratricide - a așa-zisului război româno-român, societatea românească, cel puțin din punct de vedere moral, este o societate muribundă, ceea ce face ca dintr-un instinct de supraviețuire să refuze această realitate, în conformitate cu care pragul critic al supraviețuirii morale și spirituale, dar și al toleranței, a atins cote paroxistice insuportabile. În fața acestei realități sumbre, și se pare fără ieșire, nu ne rămâne decât să ne solidarizăm în înfruntarea răului și a urii care au dominat și domină societatea și întreaga lume, forța schimbării și echilibrului social stând în fiecare dintre noi, cei înrobiți ai celor care ne încalcă drepturile și libertățile pretins democratice, prin intermediul cărora, asemenea unui drog față de care rămânem dependenți, nu fac altceva decât să ne anestezieze spiritul critic și reformist, acutizând o asemenea maladie cum este meningita morală.

(Sfârșit)

 

Lasă un comentariu