Deocamdată, cel mai reușit moment cultural al începutului de an a fost cel de la Filarmonică. Pentru cine știe pe de rost și chiar s-a plictisit de polcile fraților Strauss, fiindcă se știe că de obicei acestea sunt primele muzicale odată cu începerea noului an, demult și cam peste tot, plăcerea concertului de deschidere al anului simfonic, de la Filarmonica mureșeană, mult mai profesionistă decât cea de la Viena, cum de asemenea am mai scris (fiindcă am fost dezamăgită de un concert de Crăciun petrecut acolo) au fost fetițele mici, în alb, care au dansat ca niște veritabile balerine de la Monique's Ballet Studio, coregrafă Georgiana Monica Grama (cu amendamentul că pe cea mare, în negru, a dezavantajat-o extrem de mult rochia prea decoltată), dirijorul Pablo Boggiano și orechestra îmbrăcată elegant, cu doamne în roz-vișiniu, dând un aspect sărbătoresc momentului. Mi-am propus să merg din nou la concerte, fiindcă melomanii care se pricep și au studiat cel puțin 12 ani muzica, apreciază faptul că Filarmonica târgumureșeană este una dintre cele mai bune din Europa, nu din țară. Un mare merit îl are directorul, om de bun simț și ancorat în credința în Dumnezeu, domnul Vasile Cazan, dar și acest dirijor cu ritmul în sânge care a studiat în Argentina. Reamintesc faptul că a continuat cu Conservatorul Frederich Chopin din Paris, Viena și Helsinki, dar și Elveția. Debutul dirijoral l-a făcut în Buenos Aires, cu Requiemul lui Gabriel Faure. De atunci, s-a aflat la pupitrul Orchestrei Simfonice Libertador San Martin, a evoluat în fața Orchestrei din Sarajevo, a condus orchestra din Strasbourg, Satu-Mare și, în prezent, chiar conducătorul a trei instituții de stat din Viena, de aceea concertul a sunat mai bine decât cel de acolo! Reușit a fost și un concert din „Festivalul muzicii sacre", cu corul adventist româno-maghiar condus chiar de directorul Filarmonicii târgumureșene.
