Vineri, 11 ianuarie 2019, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) a scris o pagină de istorie în existența breslei jurnaliștilor.
În urmă cu exact 100 de ani, la 11 ianuarie 1919, a fost semnat, la București, actul de constituire a primei Uniuni a breslei gazeta-rilor profesioniști din România.
Uniunea a traversat 100 de ani de istorie zbuciumată, cu situații dramatice, evenimente excep-ționale, cu sacrificii și revigorări surprinzătoare.
În semn de omagiu pentru cei care atunci au pus piatra de temelie la construcția solidă a Uniunii și spre neuitarea faptei lor, a fost dezvelită o placă memorială dedicată evenimen-tului, pe strada Constantin Mille, la nr. 4, pe clădirea în care a fost semnat documentul de înființare.
Dezvelirea plăcii memoriale a fost precedată de o scurtă istorie a Uniunii, prezentată de Doru Dinu Glăvan, președintele UZPR, și de cuvintele adresate celor peste 100 de participanți la eveniment de Sergiu Andon, primul preșe-dinte al Uniunii de după 1990.
Printre ziariștii prezenți la eveniment s-au numărat: Octavian Andronic, Horia Alexandrescu, Ștefan Mitroi, Sorin Roșca Stănescu, Alexandru Mironov, Dumitru Graur, Corneliu Vlad, Sergiu Andon, directorul general al AGERPRES, Claudia Nicolae etc.
Acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Academiei Române: “Domeniul jurnalisticii reprezintă cultură și creație. Și am scris cu asupra de măsură. Dumneavoastră reprezentați această cultură. Nu se poate scrie istoria României moderne fără istoria presei. Și nu se poate scrie, chiar pentru perioada comunistă, nu se poate scrie ceva despre acel moment al liberalismului din epoca tota-litară, fără presa culturală, care era de cel mai mare nivel. Eu, ca istoric, vă spun că reprezentați o parte de istorie, de istorie contem-porană și este suficient acest lucru ca să fiți considerați o breaslă de cel mai înalt respect”.
Acad. Eugen Simion: “Asist cu mare tristețe la agonia gaze-telor de hârtie, sau pe hârtie. E un gen care moare, ceea ce mă umple de multă tristețe. Pentru că, odată cu gazeta pe care o cumpărai de dimineață, când te sculai și voiai să vezi cum este lumea - sigur că avem televiziuni -, mai ales că între cele două războaie marile gazete erau și mari gazete literare. Marii noștri critici de atunci - Călinescu, Cioculescu, Streinu, Pompiliu Constantinescu - scriau la gazete și în fiecare săptămână erau pagini dedicate literaturii. (...) Ei, a dispărut, din păcate, acest obicei. (...) Când pronunți cuvântul națiune astăzi, imediat ești băgat într-o anumită categorie. Nu trebuie să vă speriați. Nu e adevărat. Noi trebuie să fim niște români europeni”.
Doru Dinu Glăvan, președintele UZPR: “Nu se poate fără presă și nu se va putea fără presă. Lansăm acest apel de a fi pe cât posibil împreună. Putem să ne cunoaștem, putem să ne transmitem idei, stări, sentimente și cred că lumea va fi mai bună dacă va înțelege că oamenii din presă, peste proiectele pe care le au în cadrul trusturilor - care pot să aibă conotație politică, economică socială -, se pot întâlni ca oameni înțelepți ai acestei națiuni. Să sperăm că toți lucrătorii din presă vor tinde să fie asemenea oameni pricepuți, destoinici în a percepe fenomenul național pe care trebuie să-l servească. Sper într-o presă care să aducă, într-adevăr, servicii comunități noastre”.
Ștefan Mitroi, fost președinte al Uniunii: “Am mai spus-o. Politicienii sunt aleși o dată la patru ani. Dumneavoastră sunteți aleși în fiecare zi. S-ar putea ca mâine să nu mai cumpere ziarul, să nu se mai uite la emisiunea de televiziune. E o meserie dificilă. Eu am doi băieți. (...) Dacă ar fi din nou copii, eu nu le-aș spune să se facă ziariști. Este o meserie foarte, foarte dificilă. Este greu să trăiești din ea, ușor să mori din ea și de multe ori ca să fii un bun ziarist trebuie să fii un om rău. Eu, d-aia, cred că n-am fost - social-politic vorbind - un ziarist bun sau foarte bun, pentru că mă străduiesc să fiu un om bun”.
Horia Alexandrescu, fost președinte al UZPR: “Cred că momentul ăsta ar trebui să dea de gândit inclusiv autorităților române, care au uitat complet de ziariști, au uitat complet de presă, au uitat de drepturile pe care ar trebui să le avem și de interesul pe care ei ar trebui să-l aibă pentru noi, pentru media, pentru cea de-a patra putere în stat, care ar trebui să fim și nu mai suntem. Pentru că, din păcate, după câțiva ani care au urmat din Decembrie '89, presa nu a mai fost condusă de jurnaliști, a fost condusă de patronate, care au interese politice, economice pe care trebuie să le cunoaștem, să le recunoaștem și în multe cazuri să le și acceptăm”.
În opinia acestuia, momentul aniversar al UZPR ar trebui să reprezinte pentru presa română “un moment de verticalitate, de regăsire a valorilor pe care le-a slujit și care, din păcate, la ora asta sunt prăbușite în mare măsură, pentru că trăim și în presa română și internațională, epoca/ vremea fake news-ului”. (surse - uzp.org.ro, agerpres.ro)
