Iisus Hristos, Răscumpărătorul nostru dumnezeiesc, nu este o entitate ascunsă, un Mare Anonim care a părăsit lumea oamenilor, lăsând-o pradă valurilor secularizante. “Împăratul veacurilor” (I Timotei 1 ,17), așezător pe tronul slavei eterne, comunică energiile Sale, iar omul se deschide pentru primirea lor, într-un urcuș duhovnicesc. Iisus Hristos “Cuvântul făcut trup” (Ioan 1,14), ne animă în permanență ca Unul Care “este Același ieri și astăzi și în veci” (Evrei 13, 8). Domnul are puterea de a da viață, de a aduce speranță acolo unde este deznădejde, de a infuza bucurie în sufletele părăsite și iubire acolo unde sărăcia spirituală pustiește viața și dorul de mântuire. Acesta este Emanuel, aflat într-o uimitoare solidaritate cu întreaga omenire răscumpărată. Emanuel este cu noi, cum e respirația plămânilor sau bătaia inimii, atunci când ne rugăm, când primim Sfintele Taine, când suntem ispitiți, când muncim și când suferim. Sf. Chiril al Alexandriei ne arată că prin Hristos “putem avea harul desăvârșit aproape de noi, având împreună cu noi pe Cel Ce ne poate ridica peste orice rău”.
***
POSTUL este descătușarea credinciosului de robia patimilor și aducerea lui la unirea cu Dumnezeu. Sfântul Mitropolit Antim Ivireanul întreabă. “Ce folos a fi galben și ofilit de post, iar de pizmă și de urăciune a fi aprins?” Era o stăpână a unei case care era foarte evlavioasă și ținea posturile cu strictețe. Într-o zi, fiind Postul Mare, s-a certat cu femeia de serviciu și s-a hotărât să se ducă s-o reclame la judecător. Soțul ei a lămurit-o că, fiind post, ar trebui s-o ierte pe femeie. Dar ea a spus că este stăpâna și nu acceptă să fie jignită de către o servitoare. Atunci soțul a zis: “Fiindcă pe tine te cunoaște judecătorul și fiindcă tu ești stăpâna, va fi înclinat să-ți dea dreptate. Dar pe biata femeie cine o va apăra? Mă duc s-o apăr eu. N-aș vrea ca tot postul tău să fie în zadar, dacă femeia va fi condamnată”. Auzind acestea, stăpâna casei a renunțat. Din această întâmplare trebuie să înțelegem că abstinența de la mâncare, adică postul, nu ne poate ajuta câtă vreme nu-i însoțit de o schimbare sufletească, de înfrânarea poftelor și de lucrarea virtuților.
***
Pentru un creștin adevărat, concepția și învățătura despre natură este de folos astăzi, când ne este greu a-L contempla pe Dumnezeu în natură. Acest lucru se întâmplă, fiindcă ochii noștri sunt preocupați de idolatria trupului și de lucrările omului, sau de produsele civilizației noastre care ne alienează. Creștinii simpli ca porumbeii, cei cu inima curată care știu să se roage, adică să se unească cu Tatăl ceresc, pot să-L descopere pe Dumnezeu care vorbește prin razele de soare, prin firul de iarbă, prin stropul de rouă și prin vrabia de pe acoperișul casei. Oamenii de astăzi, dificili și sofisticați, trebuie să se întoarcă la simplitatea naturii. Decât să rămânem ore întregi în fața televizorului, sau să mucegăim în casă cu divertismente și jocuri sedentare, e bine să ieșim și să medităm la minunățiile naturii. O astfel de meditație ne ajută să redevenim noi înșine, să ne dăm seama că “cetățenia noastră este în ceruri” (Filipeni 3, 20) unde ne așteaptă Logosul veșnic, Care a zidit firea cuvântătoare și necuvântătoare.
Din volumul “HRISTOS, SALVAREA NOASTRĂ”
