Dragă Eminescu
Luceafărul ne luminează
Până la infinit
Și teiul care te veghează
E și mai mult iubit
Serile pe deal, acum sunt
Mult mai frumoase
Și păsările ciripesc mai clar
Și nu sunt somnoroase.
Am mai avut un singur dor
Să îți dedic chiar ție
Mare poet și prozator
Această poezie.
ANCA MOLDOVAN, clasa a VII-a A
Dor de Eminescu
E poetul iubirii și al naturii
E creatorul ce s-a făcut cunoscut
E geniul ce ascunde un renume
A cărui nume niciodată n-a apus.
De Eminescu, mi se poate face dor
Când simți cum crește iarba lângă izvor
Este poetul mult prea îndrăgostit
De codru, lac și lună
Iar pentru el iubirea, nu-i doar un cuvânt
E luceafărul din inimă.
TOTH BLANKA, clasa a VIII-a A
Elevii Școlii Gimnaziale “Sf. Gheorghe”, din Sângeorgiu de Mureș, au aniversat, de Ziua Culturii, pe cea mai importantă voce poetică din literatura română, Mihai Eminescu.
Biblioteca Școlii, marți, 15.01.2019, ora 11, a fost neîncăpătoare, datorită activității dedicate aniversării celor 169 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu. Doamna bibliotecară Ruța Mirela ne-a primit într-o atmosferă de sărbătoare, în care ne-am simțit învăluiți de literatura poetică a secolului. Activitatea organizată de doamnele profesoare Buta Gabriela, Frenț Laura și Gliga Mihaela, cu elevii claselor V-VIII, secția română, a avut ca invitați pe dna dir. prof. Csiki Angela, care a mulțumit elevilor pentru momentul deosebit realizat, dar și cadrelor didactice ale școlii care au răspuns cu entuziasm invitației.
Ne este dor de cel ce a scris poezia cutremurătoare.
Multora le este foarte dor de chipul lui visător de student, transfigurat de puritatea gândirii și simțirii sale, de chipul unui tânăr înflăcărat de mari idei și sentimente. Am vrea să știm, să simțim tot farmecul ce-l răspândea ființa lui reală, tonalitatea și inflexiunile vocii sale, mersul lui avântat sau doar de om ce meditează, pierdut în sine, vibrația sufletului său plin de iubire, gesturile sale și, mai ales, toate acele porniri pline de entuziasm, acele acțiuni puse-n slujba poporului care a dat acest geniu inegalabil. Noi rămânem să dorim, ca și el, României, “la trecutu-ți mare, mare viitor”, să vedem cum “izvorăsc din veacuri stele una câte una”!
