Anul 2019 a fost declarat de către Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ca “Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești“.
Patriarhul Iustin Moisescu s-a născut la data de 5 martie 1910, în localitatea Cândești, județul Argeș.
Între 1922 - 1930 urmează Seminarul orfanilor de război de la Câmpulung-Muscel unde se remarcă, ca un elev eminent. Pentru aceasta, Patriarhul Miron Cristea îl trimite cu bursă pentru a se licenția la Universitatea din Atena, lucru care se și întâmplă în 1934. Datorită aptitudinilor sale deosebite, de aici de la Atena este trimis la Strasbourg pentru continuarea specializării teologice, între anii 1934 - 1936. Devine doctor în Teologie la Universitatea din Atena în 1937, cu teza de doctorat: “Evagrie din Pont. Viața, scrierile și învățătura” .
Întors în țară este pe rând: profesor de limba latină la Seminarul “Nifon” din București, profesor de Noul Testament, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Varșovia, profesor de Exegeza Noului Testament, la Facultatea de Teologie de la Cernăuți - Suceava, profesor de Exegeza Noului Testament, la Facultatea de Teologie din București, iar din 1948 la Institutul Teologic Universitar din București.
Intră în monahism în 1956, fiind hirotonit diacon, apoi preot, iar la 26 februarie 1956, Adunarea Națională Bisericească l-a ales arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului. Este înscăunat la 18 martie 1956, în Catedrala Mitropolitană din Sibiu.
Patriarhul Iustinian spunea despre el, înainte de alegerea în scaunul mitropolitan al Ardealului: “Va trebui să trimitem acolo pe cel mai bun dintre clericii de azi ai Bisericii noastre, o personalitate viguros conturată, cu aleasă pregătire teologică, temeinic orientată în toate problemele pe care le ridică lumea noastră contemporană”.
În acest scaun mitropolitan rămâne până la data de 10 ianuarie 1957, când este ales mitropolit al Moldovei și Sucevei. Ca mitropolit al Moldovei, desfă-șoară o activitate prodigioasă: construiește Centrul Eparhial de la Iași, reface Catedrala și reședința mitropolitană, res-taurează numeroase mănăstiri și biserici, pune bazele unor muzee, modernizează Seminarul Teologic de la Iași, etc.
La 12 iunie 1977, este ales arhiepiscop al Bucureștilor, mitro-polit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, păstorind în acest scaun, până la moartea sa în 1986.
Ca patriarh conduce o serie de delegații sinodale, a primit vizita mai multor întâistătători de biserici surori, acordă o atenție deosebită activității editoriale, inițiind marea colecție “Părinți și scriitori bisericești” în 90 de volume și colecția “Arta creștină în România”, în 6 volume. Tipărește o nouă ediție a Sf. Scripturi, în 1982, o nouă ediție a Noului Testament, în 1979, manuale pentru învățământul teologic superior și pentru seminarii, teze de doctorat, cărți de cult, etc.
Trece în veșnicie la 31 iulie 1986, fiind înmormântat în Catedrala Patriarhală din București.
Prin bogata sa activitate cărturărească, ecumenică și pastorală, patriarhul Iustin își înscrie numele în rândul ierarhilor de mare prestigiu ai întregii Ortodoxii.
Pentru toate acestea veșnică pomenire vrednicului patriarh al nostru Iustin Moisescu.
